Tendinita ahileană

În Gleznă şi picior - Dr. Gabriel Ștefănescu

Cu toate că tendonul lui Ahile poate rezista la tensiuni mari, el este predispus la tendinită, o afecțiune generată de suprasolicitare excesivă și degenerare. Tendinita este o inflamație a unui tendon. Inflamația este răspunsul natural al organismului la o traumă sau afecțiune și de multe ori provoacă edem, durere sau iritație. Tendinita ahileană este o afecțiune comună care cauzează dureri în partea din spate a piciorului lângă călcâi.

Tendinita ahileană nu este generată de o traumă specifică. Problema rezultă din stresul repetitiv al tendonului. Acest lucru se întâmplă de multe ori atunci când ne forțăm corpurile în a face prea mult, prea devreme sau prin creșterea bruscă a numărului de repetări a unui exercițiu fizic sau a intensității activității fizice, ori din cauza osteofitelor calcaneene.

Simptomele comune ale lui tendinitei ahileene includ:


• Durere și rigiditate de-a lungul tendonului lui Ahile dimineața
• Dureri de-a lungul tendonul sau în călcâi, dureri ce se agravează cu activitatea fizică
• Edemațierea tendonului
• Osteofitele

Dacă ați simtit în spatele piciorului o lovitură și ați auzit un zgomot de ruptură provenind din partea din spate a călcâiului este posibil să fi rupt tendonul lui Ahile și este nevoie urgentă de consultul unui medic ortoped pentru a institui tratamentul de specialitate.

Tratamentul tendinitei ahileene

În cele mai multe cazuri tendinita ahileană se tratează cu succes prin variante de tratament nechirurgical. Acesta va oferi ameliorarea durerii, deși poate dura luni de zile pentru ca simptomele să dispară complet. Chiar și cu un tratament precoce, durerea poate dura mai mult de 3 luni. Primul pas în reducerea durerii este de a reduce sau a opri complet activitățile care determină durerea. Plasarea de gheață pe zona cea mai dureroasă a tendonului lui Ahile este de ajutor. Medicamentele de tipul ibuprofen și naproxen reduc durerea și inflamația, precum și edemațierea tendonului ahilean. Strechingul și exercițiile fizice pot ajuta la întărirea mușchilor gambei și de a reduce stresul asupra tendonului lui Ahile. Recuperarea fizică este foarte utilă în tratarea tendinitei. Infiltrații corticosteroide în tendonul lui Ahile sunt rareori recomandate, deoarece acestea pot provoca ruptura tendonului (rupere).

O altă terapie neinvazivă cu rezultate bune poate fi terapia cu unde de șoc extracorporeale (ESWT – Extracorporal high energy shock wave therapy) sau terapia cu unde electrohidraulice, folosită inițial și în urologie, în litotriție extracorporală. În anii 1980 a început să fie utilizată și în patologia ortopedică și în ultimii ani i se acordă o tot mai mare importanță în zona recuperării și medicinii fizice.

În cazul în care simptomele nu se diminuează în 6 până la 12 luni de tratament nechirurgical, medicul poate recomanda o intervenție chirurgicală. Cele mai multe proceduri chirurgicale pentru tendinita ahileană implică îndepărtarea sau eliberarea țesutului inflamat, dar această variantă terapeutică trebuie să rămână ultima soluție și de obicei în această afecțiune nu se ajunge la această soluție.