Debridarea artroscopica a gleznei

Artroza gleznei și piciorului

Artroza este o inflamație a unuia sau mai multor articulații. Aceasta poate provoca durere și rigiditate în orice articulație din organism și este comună în articulațiile piciorului și gleznei.

Deși nu există niciun tratament care să vindece artroza, există mai multe opțiuni de tratament disponibile pentru a încetini progresul bolii și ameliorarea simptomelor. Cu un tratament adecvat, multe persoane cu artroză sunt capabile de a-și gestiona durerea, rămân active și duc o viață normală.

În timpul mersului pe jos articulațiile piciorului și gleznei oferă sprijin, absorb șocurile și asigură echilibru. În multe dintre aceste articulații, capetele oaselor sunt acoperite cu cartilaj care ajută oasele să alunece lin unul peste altul în timpul mișcării. Aceste articulații sunt înconjurate de o captușeală subțire numită sinovială. Sinoviala produce un fluid care lubrifiaza cartilajului și reduce frecarea. Ligamentele sunt benzi dure de țesut care conectează oasele între ele, păstrând articulațiile în forma lor corectă. Mușchii și tendoanele susțin articulațiile și furnizează puterea care le pot pune în mișcare.

Tipuri de artroză

Principalele tipuri de artroză care afectează piciorul și glezna sunt osteoartroza, artrita reumatoidă și artroza posttraumatică.

1. Osteoartroza, cunoscută sub numele de artroza degenerativă sau de „uzură” este o problemă comună multor oameni după ce ajung la vârsta mijlocie, însă poate să apară și la persoane mai tinere. În osteoartroză cartilajul se deteriorează. Pe măsură ce cartilajul se deteriorează, devine ros și aspru, iar spațiul articular dintre oase scade. Acest lucru poate duce la frecarea os pe os și produce osteofitele (ciocuri osoase). Osteoartroza se dezvoltă lent, cauzând durere și rigiditate, ambele agravându-se în timp.

2. Artrita reumatoidă este o boală cronică care poate afecta mai multe articulații și de multe ori apare în picior și gleznă. Este simetrică, ceea ce înseamnă că afectează de obicei aceeași articulație, pe ambele părți ale corpului.

• Artrita reumatoidă este o boală autoimună. Acest lucru înseamnă că sistemul imunitar atacă propriile țesuturi. În artrita reumatoidă, celulele imune atacă sinoviala care acoperă articulația, făcându-le să se edemațieze. De-a lungul timpului, invadează sinoviala și afectează oase și cartilaje, precum și ligamente și tendoane și pot cauza deformări articulare grave și invaliditate.
• Cauza exactă a artritei reumatoide nu este cunoscută. Cu toate că nu este o boala ereditară, cercetatorii cred că unii oameni au o predispoziție genetică. Există un „declanșator”, cum ar fi o infecție sau factor de mediu, care activează aceste gene predispozante. În cazul în care organismul este expus la acest declanșator, sistemul imunitar începe să producă substanțe care atacă articulațiile.

3. Artroza posttraumatică se poate dezvolta după o accidentare la picior sau gleznă. Luxațiile și fracturile, în special cele care distrug suprafața articulară, sunt cele mai frecvente leziuni care duc la artroza posttraumatică. Ea se poate dezvolta în mai mulți ani după prejudiciul inițial. O articulație traumatizată inițial are un risc de a dezvolta artroză de aproximativ șapte ori mai mare decât o articulație netraumatizată, chiar și în cazul în care prejudiciul este tratat în mod corespunzator.

Simptomele artrozei

O articulație artrozică va fi dureroasă și inflamată. Durerea se dezvoltă treptat în timp, deși debutul brusc este de asemenea posibil. Pot apărea și alte simptome, precum:

• Durere la mobilizare
• Durere după activitate intensă
• Tumefierea articulațiilor
• Durere și edemațierea articulațiilor dimineața sau după odihnă
• Dificultate la mersul pe jos din cauza oricareia dintre simptomele de mai sus

Cum se pune diagnosticul de artroză

1. Examinarea fizică

Medicul ortoped va discuta cu pacientul despre starea generală de sănătate și istoricul medical al acestuia, va examina piciorul și glezna pentru sensibilitate și edemațiere și va pune întrebări pentru a înțelege mai multe despre simptomele pe care acesta le are. Medicul ortoped va încerca să afle dacă pacientul a avut o accidentare la picior sau gleznă în trecut și, în funcție de momentul în care aceasta a avut loc și de modul în care a fost tratată va încerca să estimeze prejudiciul creat. Tot in cadrul acestei examinări, medicul ortoped va observa și pantofii pacientului pentru a determina dacă există vreo uzură anormală sau inegală a tălpilor acestora care să trădeze un sprijin defectuos sau insuficient pentru picior și gleznă. În timpul examenului fizic, medicul va urmări îndeaproape mersul pacientului. Durerea și rigiditatea articulațiilor schimbă modul în care un om merge pe jos (Analiza Gait).

2. Radiografiile

Aceste teste imagistice furnizează imagini detaliate ale oaselor. O radiografie a unui picior artrozic poate indica îngustarea spațiului articular dintre oase (o indicație a pierderii cartilajului), modificări ale osului (cum ar fi fracturi) sau formarea de pinteni.

Radiografiile în ortostatism (în picioare) sunt cele mai valoroase în diagnosticarea severității artrozei și observă orice deformare articulară.

3. Alte teste imagistice

În unele cazuri, tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetica (RMN) pot fi necesare pentru a determina starea osului și a țesuturilor moi adiacente.

4. Analize de laborator

Medicul ortoped poate recomanda pacientului teste de sânge pentru a determina ce tip de artroza are. La unele tipuri de artroză (artrita reumatoidă) testele de sânge sunt importante pentru un diagnostic precis.

Tratamentul artrozei

Nu există niciun tratament care să vindece artroza, însă există o serie de opțiuni care pot ajuta la ameliorarea durerii și a invalidității provocate.

Tratamentul nechirurgical al artrozei

Tratamentul inițial al artrozei piciorului și gleznei este de obicei nechirurgical și medicul ortoped poate recomanda o serie de opțiuni de tratament.

1. Modificări ale stilului de viață, ce includ anumite schimbări zilnice care pot ajuta la ameliorarea durerii și pot încetini progresia bolii.

a. eliminarea acelor activități care agravează starea de durere
b. trecerea de la activități de mare impact, cum ar fi jogging sau tenisul, la activități de impact mai mic, cum ar fi înotul sau mersul pe bicicletă, pentru a diminua stresul din picior și gleznă.
c. pierderea în greutate pentru a reduce presiunea asupra articulațiilor, ameliorarea durerii și îmbunătățirea funcționalității articulare

2. Recuperare funcțională

a. realizarea unor exerciții specifice, care pot contribui la dezvoltarea gamei de mișcari și flexibilitate, precum și la întărirea mușchilor în picior și gleznă. Medicul ortoped sau un terapeut fizic pot ajuta la dezvoltarea unui program personalizat de exerciții care să răspundă nevoilor și stilului de viață al pacientului.
b. cu toate că terapia fizică ajută de multe ori la reducerea stresului asupra articulațiilor artrozice, în unele cazuri, poate intensifica durerile articulare. Acest lucru se produce atunci când mișcarea creează frecare în creștere în articulațiile artrozice. În cazul în care durerea este agravată de terapia fizică, medicul va opri această formă de tratament.

3. Dispozitive de asistență care ajută la îmbunătățirea mobilității, cum ar fi de exemplu un baston sau o orteze de gleznă -picior. În plus, purtarea branțurilor în pantofi sau pantofi personalizați cu tălpi rigide pot ajuta la minimizarea presiunii asupra piciorului și reducerea durerii.

4. Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene ( AINS), cum ar fi ibuprofen și naproxen, pot ajuta la reducerea edemului și ameliorarea durerii.

5. Infiltrații intraarticulare. Corticosteroizii sunt agenți anti-inflamatori foarte eficienți, care pot fi injectați într-o articulație artrozică. Cu toate că o infiltrație de corticosteroizi poate oferi ameliorarea durerii și reducerea inflamației, efectele sunt temporare. Deasemenea, pot fi luate în calcul și infiltrațiile cu hialuronat de sodiu, ce produc o scădere a frecării intraarticulare și implicit a durerii artrozice.

Tratamentul chirurgical al artrozei

Medicul ortoped poate recomanda o intervenție chirurgicală în cazul în care durerea este o cauză majoră de invaliditate și/sau tratamentul nechirurgical nu a rezolvat situația. Tipul de intervenție chirurgicală depinde de tipul și localizarea artrozei și de impactul bolii asupra articulațiilor.

Debridarea artroscopică

Aceasta operație poate fi de ajutor în primele stadii ale artrozei. Debridarea (curațarea) este o procedură minim-invazivă care are scopul de a elimina din articulație părțile de cartilaj flotante, țesutul sinovial inflamat și pintenii osoși din jurul articulației.

În timpul artroscopiei, medicul ortoped introduce o cameră mică numită artroscop, în picior sau gleznă. Camera afișează imagini pe un ecran, iar ortopedul folosește aceste imagini pentru a ghida instrumente chirurgicale miniaturale. Deoarece instrumentele artroscopice chirurgicale sunt subțiri, chirurgul poate realiza incizii foarte mici, mult mai puțin invalidante comparativ cu o incizie mare necesară într-o intervenție chirurgicală tradițională, deschisă.

Chirurgia artroscopică este cea mai eficientă în cazurile în care durerea se datorează contactului dintre pintenii osoși și artroza nu a determinat îngustarea semnificativă a spațiului articular. Artroscopia poate face o articulație artrozică să se deterioreze mult mai lent. Înlăturarea osteofitelor poate crește de gradul de mobilizare.

Artrodeza

Artrodeza elimină articularea oaselor între ele, ceea ce face un os continuu din două sau mai multe oase. Scopul procedurii este de a reduce durerea prin eliminarea mișcării în articulația artrozică.

În timpul artrodezei, medicul îndepărtează cartilajului deteriorat și apoi folosește plăci și șuruburi, tije pentru a fixa îmbinarea într-o poziție permanentă.

Artrodeza este de obicei o procedură de succes, cu toate că pot exista complicații. În unele cazuri, îmbinarea poate să nu consolideze osos (pseudartroza), iar artrodeza se rupe. Acest lucru se poate întâmpla în cazul în care pacientul a pus greutatea pe picior înainte de consolidarea completă. În timp ce montajul rupt nu cauzează dureri, pseudartroza în sine poate duce la durere și edemațiere. În cazul în care se produce pseudartroza, o a doua operație de a plasa grefe osoase poate fi necesară și de a efectua al doilea montaj. Cu toate acestea, artrodezele repetate nu sunt la fel de susceptibile de a fi de succes, așa că cel mai bine este ca pacientul să urmeze îndeaproape indicațiile postoperatorii ale medicului ortoped în timpul perioadei de recuperare funcționale.

Un procent mic de pacienți au probleme cu vindecarea plăgilor chirurgicale, dar aceste probleme pot fi de obicei abordate printr-o intervenție chirurgicală suplimentară. În unele cazuri, limitarea mișcărilor la nivelul gleznei după o artrodeză cauzează articulațiiloradiacente, întrucât acestea vor suporta mai mult stres decât au avut înainte de operație. Acest lucru poate duce la artroza articulațiilor adiacente după un număr de ani de la intervenția chirurgicală.

Recuperarea

După intervenția chirurgicală este important să păstrați piciorul ridicat deasupra nivelului inimii timp de 1 până la 2 săptămâni după operație pentru a reduce edemațierea. În cele mai multe cazuri, o intervenție chirurgicală ameliorează durerea artrozică și pacientul poate efectua mai ușor activitățile de zi cu zi. Recuperarea completă poate dura de la 2 săptămâni la 4-6 luni, în funcție de gravitatea stării înainte de intervenția chirurgicală și complexitatea procedurii la care a fost supus pacientul. În cele mai multe cazuri, acesta va fi capabil să-și reia activitățile zilnice în 3 – 4 luni după o artrodeză și în 1-2 săptămâni după o debridare artroscopică, deși pentru o perioadă de timp este posibil să fie nevoie să poarte pantofi de susținere sau o orteză. Mai târziu, în procesul de recuperare, medicul poate recomanda terapie fizica pentru a ajuta la recăpătarea puterii în picior sau gleznă și pentru a restabili mobilizarea normală.