Cele mai frecvente leziuni ale țesuturilor moi sunt cele referitoare la mușchi, tendoane și ligamente. Aceste leziuni apar adesea în timpul activităților sportive, însă uneori chiar și activitățile simple, de zi cu zi pot provoca aceste leziuni.

Cele mai comune leziuni ale țesuturilor moi sunt entorsele, întinderile, contuziile, tendinitele și bursita. Chiar și cu un tratament adecvat, aceste leziuni pot necesita un repaus prelungit pentru a se vindeca .

Acestea se împart în două categorii leziuni acute și leziuni prin suprasolicitare:

Leziunile acute ale țesuturilor moi variază în funcție de tipul și severitatea traumatismului. Atunci când se produce o leziune acută, tratamentul inițial este de obicei foarte eficient și constă în: repaus, aplicarea de gheață, compresie și elevație/proclivitate.

O entorsă este o întindere și/sau o rupere a unui ligament, o bandă puternică de țesut conjunctiv care conectează capătul unui os cu altul. Ligamentele au rolul de a stabiliza articulațiile corpului.

Cele mai vulnerabile articulații ale corpului la entorse sunt gleznele, genunchii și încheieturile mâinii (articulațiile radiocarpiene). O entorsă de gleznă poate apărea atunci când piciorul se deplasează brusc spre interior, plasând o tensiune extremă pe ligamentele gleznei exterioare. O entorsă de genunchi poate fi rezultatul unei răsuciri bruște, iar o entorsă a încheieturii mâinii poate apărea atunci când există o cădere pe mâna întinsă.

Entorsele sunt clasificate în funcție de gravitate:

Durerea, echimozele, edemul și inflamația sunt comune pentru toate cele trei categorii de entorse. Tratamentul pentru entorsele ușoare include repaus, gheață, compresie elastică, proclivitate și recuperare funcțională. Entorsele moderate necesită adesea o perioadă de imobilizare prin ghips sau orteze. Entorsele mai severe pot necesita intervenție chirurgicală pentru repararea ligamentelor rupte dacă tratamentul funcțional descris mai sus nu are rezultate scontate.

O întindere musculară este o leziune a unui mușchi și/sau tendoane. Tendoanele sunt cordoane fibroase de țesut prin care se atașează mușchii la os. Similar cu entorsele, o întindere poate fi o simpla întindere în mușchi sau tendon sau poate fi o ruptură parțială sau completă în funcție de energia traumatismului. Simptomele tipice ale unei întinderi musculare includ durere, spasme musculare, slăbiciune musculară, edemațiere, inflamație și crampe musculare.

Sportivii care practică fotbal, hochei, box, lupte și alte sporturi de contact au risc de întinderi musculare. Gimnastica, tenisul, canotajul, golful și alte sporturi care necesită apucare cu mâna, au o incidență ridicată de entorse de mână. Cotul este frecvent afectat în aceste sporturi.

Tratamentul recomandat pentru o întindere musculară este același ca cel pentru o entorsă: repaus, gheață, compresie și proclivitate. Acest lucru ar trebui să fie urmat de exerciții simple pentru a calma durerea și de a restabili mobilitatea. Chirurgia poate fi necesară pentru o leziune mai gravă, deși acest aspect este luat în discuție extrem de rar.

O contuzie este o vânătaie cauzată de o lovitură directă sau lovituri repetate, strivind fibrele musculare și a țesutului conjunctiv, fără a leza pielea. O contuzie poate rezulta în căderea corpului pe o suprafață dură. Decolorarea pielii este cauza juliturii în sine cu suprafața de contact.

Cele mai multe contuzii sunt ușoare și răspund bine cu protocolul de repaus, gheață, compresie, proclivitate. Dacă simptomele persistă, îngrijirea medicală trebuie solicitată pentru a preveni deteriorarea permanentă a țesuturilor moi.

Tendinita este o inflamație sau iritație a unui tendon sau acoperirea unui tendon (numită o teacă). Aceasta este cauzată de o serie de tensiuni mici, care agravează în mod repetat tendonul. Simptomele includ de obicei edem și durere, care se agravează cu activitatea fizică.

Jucătorii profesioniști de baseball, înotătorii, jucătorii de tenis și jucători de golf sunt predispuși la tendinita la umăr și brațe și antebrațe. Jucătorii de fotbal și baschet, atleții și dansatorii (aerobic) sunt predispuși la inflamația tendoanelor la nivelul picioarelor ca de exemplu în tendinita ahileană.

Tendinita poate fi tratată prin repaus pentru a elimina stresul, medicamente anti-inflamatorii, injecții cu steroizi, atele și exerciții pentru a corecta dezechilibrul muscular și de a îmbunătăți flexibilitatea. O altă terapie neinvazivă cu rezultate bune poate fi ESWT (Extracorporal high energy shock wave therapy) sau terapia cu unde de șoc extracorporeale sau terapia cu unde electrohidraulice, ce a fost folosită inițial și continuă să fie utilizată cu succes în urologie, în litotriție extracorporală. Din anii ’80 a început să fie utilizată și în patologia ortopedică și în ultimii ani i se acordă o tot mai mare importanță în zona recuperării funcționale. Inflamația persistentă poate provoca daune semnificative la nivelul tendonului, ceea ce poate necesita o intervenție chirurgicală.

Bursele sunt săculeți mici care sunt situați în tot corpul, inclusiv în jurul umărului, cotului, șoldului, genunchiului și călcâiului. Ele conțin o cantitate mică de lichid și sunt poziționate între oasele și țesuturile moi, cu rol de a ajuta la reducerea frecării.

Bursita este o inflamație a unui burse. Tensiuni mici repetate și o utilizare excesivă poate provoca bursa să se inflameze în umăr, cot, șold, genunchi sau gleznă. Mulți pacienți au în asociere bursita cu tendinta.

Bursita poate fi ameliorată prin schimbări în activitatea de zi cu zi și eventual cu medicamente anti-inflamatorii, cum ar fi ibuprofen. În cazul în care inflamația și durerea nu răspund la aceste măsuri, medicul poate recomanda îndepărtarea lichidului prin injectarea de corticosteroizi în bursă.

Medicația steroidă este un medicament anti-inflamator mai puternic decât medicamentele care pot fi luate pe cale orală. Preparatele injectabile corticosteroide funcționează de obicei bine pentru a calma durerea, edemul și inflamația.

Cu toate că o intervenție chirurgicală este rareori necesară pentru o bursită, în cazul în care o bursă devine inflamată, o operație pentru a se evacua lichidul din bursă poate fi necesară. În plus, în cazul în care după diverse tratamente nechirurgicale rezultatele s-au lăsat așteptate, medicul poate recomanda îndepărtarea bursei pe cale chirurgicală. Îndepărtarea (excizia) bursei se poate face cu ajutorul unei incizii standard (procedura deschisă) sau ca o procedură artroscopică cu incizii mici. Medicul curant va discuta cu pacientul despre cea mai buna metodă pentru nevoile sale medicale.

Leziunile apar de multe ori, atunci când oamenii cresc brusc durata, intensitatea sau frecvența activităților fizice. Multe leziuni ale țesuturilor moi pot fi prevenite prin: