Entorse, întinderi musculare și alte leziuni ale țesuturilor moi
Cele mai frecvente leziuni ale țesuturilor moi sunt cele referitoare la mușchi, tendoane și ligamente. Aceste leziuni apar adesea în timpul activităților sportive, însă uneori chiar și activitățile simple, de zi cu zi pot provoca aceste leziuni.
Cele mai comune leziuni ale țesuturilor moi sunt entorsele, întinderile, contuziile, tendinitele și bursita. Chiar și cu un tratament adecvat, aceste leziuni pot necesita un repaus prelungit pentru a se vindeca .
Cauzele producerii leziunilor țesuturilor moi
Acestea se împart în două categorii leziuni acute și leziuni prin suprasolicitare:
1. leziunile acute sunt cauzate de un traumatism brusc, cum ar fi o cădere sau o lovitură. Exemple de leziuni acute includ entorse, întinderi musculare și contuzii
2. leziunile în suprasolicitare apar treptat în timp, atunci când o activitate se repetă atât de des încât acele zone ale corpului nu au suficient timp pentru a se vindeca între evenimente. Tendinita și bursita sunt cele mai frecvente leziuni de suprasolicitare ale țesuturilor moi.
Leziunile comune acute ale țesuturilor moi
Leziunile acute ale țesuturilor moi variază în funcție de tipul și severitatea traumatismului. Atunci când se produce o leziune acută, tratamentul inițial este de obicei foarte eficient și constă în: repaus, aplicarea de gheață, compresie și elevație/proclivitate.
1. Repaus – Pacientul trebuie să ia pauză de la activitatea care a cauzat leziunea, chiar dacă simte că poate continua.
2. Gheață – Pacientul trebuie să utilizeze pachete reci de gheață timp de 30 de minute, alternate cu pauză de 30 minute între aplicații, de mai multe ori pe zi. ATENȚIE! Nu se aplică gheața direct pe piele, întrucât există riscul de face degerătură.
3. Comprimare – Pentru a preveni edemațierea suplimentară, pacientul va purta un bandaj de compresie elastică.
4. Proclivitate – Pentru a reduce edemul, membrul lezat trebuie ridicat mai sus decât nivelul inimii, când se stă în repaus.
Entorsele
O entorsă este o întindere și/sau o rupere a unui ligament, o bandă puternică de țesut conjunctiv care conectează capătul unui os cu altul. Ligamentele au rolul de a stabiliza articulațiile corpului.
Cele mai vulnerabile articulații ale corpului la entorse sunt gleznele, genunchii și încheieturile mâinii (articulațiile radiocarpiene). O entorsă de gleznă poate apărea atunci când piciorul se deplasează brusc spre interior, plasând o tensiune extremă pe ligamentele gleznei exterioare. O entorsă de genunchi poate fi rezultatul unei răsuciri bruște, iar o entorsă a încheieturii mâinii poate apărea atunci când există o cădere pe mâna întinsă.
Entorsele sunt clasificate în funcție de gravitate:
Gradul 1 entorsă (ușoară): apare o întindere a fibrelor ligamentului urmată de edem.
Gradul 2 entorsă (moderată): e caracterizat prin ruperea parțiala a fibrelor ligamentului. Există o laxitate ligamentară, mobilizarea este imprecisă, edemul este de mai mari dimensiuni.
Gradul 3 entorsă (severă): e caracterizat prin ruperea completă a fibrelor ligamentului. Acest lucru duce la o instabilitate semnificativă și face articulația nefuncțională, edemul este important.
Entorsă de gleznă
Durerea, echimozele, edemul și inflamația sunt comune pentru toate cele trei categorii de entorse. Tratamentul pentru entorsele ușoare include repaus, gheață, compresie elastică, proclivitate și recuperare funcțională. Entorsele moderate necesită adesea o perioadă de imobilizare prin ghips sau orteze. Entorsele mai severe pot necesita intervenție chirurgicală pentru repararea ligamentelor rupte dacă tratamentul funcțional descris mai sus nu are rezultate scontate.
Întinderea musculară
O întindere musculară este o leziune a unui mușchi și/sau tendoane. Tendoanele sunt cordoane fibroase de țesut prin care se atașează mușchii la os. Similar cu entorsele, o întindere poate fi o simpla întindere în mușchi sau tendon sau poate fi o ruptură parțială sau completă în funcție de energia traumatismului. Simptomele tipice ale unei întinderi musculare includ durere, spasme musculare, slăbiciune musculară, edemațiere, inflamație și crampe musculare.
Sportivii care practică fotbal, hochei, box, lupte și alte sporturi de contact au risc de întinderi musculare. Gimnastica, tenisul, canotajul, golful și alte sporturi care necesită apucare cu mâna, au o incidență ridicată de entorse de mână. Cotul este frecvent afectat în aceste sporturi.
Sporturi care predispun la entorse
Tratamentul recomandat pentru o întindere musculară este același ca cel pentru o entorsă: repaus, gheață, compresie și proclivitate. Acest lucru ar trebui să fie urmat de exerciții simple pentru a calma durerea și de a restabili mobilitatea. Chirurgia poate fi necesară pentru o leziune mai gravă, deși acest aspect este luat în discuție extrem de rar.
Contuzii (Vânătăi)
O contuzie este o vânătaie cauzată de o lovitură directă sau lovituri repetate, strivind fibrele musculare și a țesutului conjunctiv, fără a leza pielea. O contuzie poate rezulta în căderea corpului pe o suprafață dură. Decolorarea pielii este cauza juliturii în sine cu suprafața de contact.
Cele mai multe contuzii sunt ușoare și răspund bine cu protocolul de repaus, gheață, compresie, proclivitate. Dacă simptomele persistă, îngrijirea medicală trebuie solicitată pentru a preveni deteriorarea permanentă a țesuturilor moi.
Leziunile de suprasolicitare ale țesuturilor moi
Tendinita
Tendinita este o inflamație sau iritație a unui tendon sau acoperirea unui tendon (numită o teacă). Aceasta este cauzată de o serie de tensiuni mici, care agravează în mod repetat tendonul. Simptomele includ de obicei edem și durere, care se agravează cu activitatea fizică.
Jucătorii profesioniști de baseball, înotătorii, jucătorii de tenis și jucători de golf sunt predispuși la tendinita la umăr și brațe și antebrațe. Jucătorii de fotbal și baschet, atleții și dansatorii (aerobic) sunt predispuși la inflamația tendoanelor la nivelul picioarelor ca de exemplu în tendinita ahileană.
Tendinita poate fi tratată prin repaus pentru a elimina stresul, medicamente anti-inflamatorii, injecții cu steroizi, atele și exerciții pentru a corecta dezechilibrul muscular și de a îmbunătăți flexibilitatea. O altă terapie neinvazivă cu rezultate bune poate fi ESWT (Extracorporal high energy shock wave therapy) sau terapia cu unde de șoc extracorporeale sau terapia cu unde electrohidraulice, ce a fost folosită inițial și continuă să fie utilizată cu succes în urologie, în litotriție extracorporală. Din anii ’80 a început să fie utilizată și în patologia ortopedică și în ultimii ani i se acordă o tot mai mare importanță în zona recuperării funcționale. Inflamația persistentă poate provoca daune semnificative la nivelul tendonului, ceea ce poate necesita o intervenție chirurgicală.
Bursitele
Bursele sunt săculeți mici care sunt situați în tot corpul, inclusiv în jurul umărului, cotului, șoldului, genunchiului și călcâiului. Ele conțin o cantitate mică de lichid și sunt poziționate între oasele și țesuturile moi, cu rol de a ajuta la reducerea frecării.
Bursita este o inflamație a unui burse. Tensiuni mici repetate și o utilizare excesivă poate provoca bursa să se inflameze în umăr, cot, șold, genunchi sau gleznă. Mulți pacienți au în asociere bursita cu tendinta.
Bursita poate fi ameliorată prin schimbări în activitatea de zi cu zi și eventual cu medicamente anti-inflamatorii, cum ar fi ibuprofen. În cazul în care inflamația și durerea nu răspund la aceste măsuri, medicul poate recomanda îndepărtarea lichidului prin injectarea de corticosteroizi în bursă.
Medicația steroidă este un medicament anti-inflamator mai puternic decât medicamentele care pot fi luate pe cale orală. Preparatele injectabile corticosteroide funcționează de obicei bine pentru a calma durerea, edemul și inflamația.
Cu toate că o intervenție chirurgicală este rareori necesară pentru o bursită, în cazul în care o bursă devine inflamată, o operație pentru a se evacua lichidul din bursă poate fi necesară. În plus, în cazul în care după diverse tratamente nechirurgicale rezultatele s-au lăsat așteptate, medicul poate recomanda îndepărtarea bursei pe cale chirurgicală. Îndepărtarea (excizia) bursei se poate face cu ajutorul unei incizii standard (procedura deschisă) sau ca o procedură artroscopică cu incizii mici. Medicul curant va discuta cu pacientul despre cea mai buna metodă pentru nevoile sale medicale.
Profilaxie
Leziunile apar de multe ori, atunci când oamenii cresc brusc durata, intensitatea sau frecvența activităților fizice. Multe leziuni ale țesuturilor moi pot fi prevenite prin:
• folosirea echipamentului adecvat sportului. Înlocuiți pantofii de sport atunci când se uzează. Purtați haine confortabile care vă permit să vă mișcați liber și pentru a elibera căldura corpului.
• executarea unor exerciții de fitness echilibrat. Dezvoltați un program de fitness echilibrat, care să includă exerciții cardiovasculare și flexibilitate musculotendinoasă. Adăugați activități și exerciții noi cu precauție. Fie ca ați fost sedentar sau într-o formă fizică bună, nu încercați să vă asumați prea multe activități fizice de la început. Cel mai bine este să adăugați unul sau două exerciții noi pe antrenament.
• realizarea unei încălziri adecvate. Trebuie să vă încălziți temeinic până să se înceapă antrenamentul în sine. Alergați pe loc timp de câteva minute, respirați încet și profund în acest timp. Încălzirea crește ritmul cardiac și fluxul de sânge în mușchi, tendoane, ligamente și articulații.
• hidratare adecvată. Beți suficientă apă pentru a preveni deshidratarea, epuizarea de căldură și apariția unui accident vascular cerebral datorat căldurii. Beți un litru de apă cu 15 minute înainte de a începe antrenamentul și încă o jumătate de litru după.
• relaxare suficientă. Asigurați-vă că aveți parte de o relaxare lentă după antrenamente. Executați mișcări lente și care să diminueze intensitatea mișcărilor Dvs., timp de cel puțin 10 minute înainte de a opri complet antrenamentul. Această fază a unui program de exerciții constituie o condiție de siguranță.
• realizarea unui stretching. Începeți să efectuați stretching încet și cu grijă, până când ajungeți la un punct de tensiune musculară. Păstrați fiecare întindere timp de 10 la 20 de secunde, apoi încet eliberați cu atenție. Inhalați aer înainte de fiecare intindere și expirați pe măsură ce eliberați. Fiecare întindere se execută doar o singură dată. Niciodată nu vă întindeți până la punctul de durere și mențineți întotdeauna un control și niciodată nu săriți de o grupă musculară.
• existența unui program de repaus. Programul de exerciții regulate trebuie alternat cu zile de repaus. Oboseala și durerea sunt motive întemeiate pentru a nu exercita efort fizic.
• evitarea „week-end războinic”, adică antrenamente istovitoare dintr-o dată. Încercați să efectuați cel puțin 30 de minute de activitate fizică moderată în fiecare zi.