Fasceita plantară

În Gleznă şi picior - Dr. Gabriel Ștefănescu

Fasceita plantară este cea mai frecventă cauză de durere a calcâiului și feței plantare. Aproximativ 2 milioane de pacienți sunt tratați pentru această afecțiune în fiecare an. Fasceita plantară apare atunci când banda puternică de țesut care susține bolta piciorului devine iritată și inflamată.

Fascia plantară are rolul de a absorbi tensiunile ridicate și șocurile din picioarele noastre, însă traumele de presiune prea mari sau leziunile de țesuturi provoacă răspunsul natural al organismului la un prejudiciu printr-o inflamație, rezultând durerea de călcâi și rigiditatea fasciei plantare.

În cele mai multe cazuri, fasceita plantară se dezvoltă fără un motiv specific, identificabil. Există totuși mai mulți factori care pot predispune la aceasta stare:

• obezitatea
• afecțiuni endocrine
• activitatea de impact repetitivă (alergare/sport)
• activitate nouă, suprasolicitantă

Simptome ale fasceitei plantare:

• Durere pe partea de jos a piciorului în apropierea călcâiului
• Dureri cu primii pași după ieșirea din pat dimineața sau după o lungă perioadă de repaus, cum ar fi după o lungă plimbare cu masina. Durerea dispare după câteva minute de mers pe jos.
• Durere mai mare după (nu în timpul) activitate intensă

Mai mult de 90% dintre pacienții cu fasceita plantară își vor îmbunătăți starea în termen de 10 luni de la începerea unor metode simple de tratament, cum ar fi: odihna, modificarea activității, gheață aplicată local, medicamente anti-inflamatorii, stretching și exerciții fizice, infiltrații cu cortizon, pantofi de susținere și orteze, proclivitate nocturna și terapie fizică.

O altă terapie neinvazivă și cu rezultate bune poate fi terapia cu unde de șoc extracorporeale ESWT (Extracorporal high energy shock wave therapy) sau terapia cu unde electrohidraulice ce a fost folosită inițial în urologie, în litotriție extracorporală. În anii 1980 a început să fie utilizată și în patologia ortopedică și în ultimii ani i se acordă o tot mai mare importanță în zona recuperării și medicinii fizice.

Terapia cu unde de șoc extracorporeale

Chirurgia este luată în considerare numai după 12 luni de tratament nechirurgical intensiv, dar aceasta variantă terapeutică trebuie să rămână ultima soluție și de obicei în această afecțiune nu se ajunge la această soluție.