Leziunile de menisc

Care sunt cele mai frecvente leziuni ale genunchiului?

Leziunile meniscului sunt printre cele mai frecvente leziuni care apar la genunchi. Sportivii, în special cei care practică sporturi de contact, au un risc crescut pentru leziuni meniscale. Cu toate acestea, ele pot apărea la oricine, la orice vârsta depinzând de particularitățile personale și de caracteristicile activității făcute.

Ce este meniscul și cum poate fi afectat?

Leziuni de menisc

Meniscul este o piesă în forma de pană, care acționează ca un „absorbant de șoc”. Din acest motiv, meniscurile sunt primordiale în anatomia și mecanica genunchiului prevenind în timp condropatia și/sau artroza genunchiului.

Leziunile meniscale bruște se produc de multe ori în timpul sportului sau ca urmare a unei mobilizări bruște a genunchiului, uneori fiind implicat și contactul direct. Persoanele în vârsta sunt mai susceptibile de a avea leziuni meniscale degenerative.

Atunci când apare o leziune de menisc, pacientul sesizează un “pocnet” în genunchi . Cei mai mulți oameni pot merge în continuare după această accidentare. Mulți sportivi chiar continuă să joace cu o leziune de menisc. Abia peste un timp, câteva ore sau maximum 2 la 3 zile, genunchiul va deveni treptat mai rigid și se va umfla, în funcție de gravitatea leziunii.

Care sunt cele mai frecvente simptome ale leziunilor de menisc și cum se pune diagnosticul?


1. Durere
2. Rigiditatea și umflarea genunchiului
3. Blocarea genunchiului
4. Senzația de genunchi care „cedează” sau un genunchi “moale”
5. Impotență funcțională a genunchiul

Dupa ce medicul a discutat cu pacientul simptomele și istoricul medical, va examina genunchiul, efectuând un examen clinic de specialitate cu teste specifice, care-i pot sugera posibilul diagnosticul.

Medicul poate solicita teste imagistice pentru a ajuta la confirmarea diagnosticului. Pe radiografii nu pot fi vizualizate meniscurile, însă ele pot prezenta alte cauze de dureri de genunchi, cum ar fi artroza. Un examen RMN poate observa imagini mai bune ale țesuturilor moi ale genunchiului și adesea sunt astfel diagnosticate cu certitudine leziunile meniscale.

Care sunt tratamentele posibile pentru leziunile de menisc?

Tratamentul leziunilor meniscale va depinde de gradul leziunii, dimensiunea și localizarea sa, împreună cu tipul de leziune, vârsta și nivelul de activitate ale pacientului, precum și orice alte leziuni asociate.

Tratament conservator

Daca leziunea este mică și pe marginea exterioară a meniscului, aceasta poate să nu necesite o intervenție chirurgicală. Atâta timp cât simptomele pacientului nu persistă și genunchiul este stabil, tratamentul conservator poate fi potrivit. Acesta constă în repaus, aplicare de gheață pe genunchi, medicamente anti-inflamatorii și uneori, infiltrații articulare cu corticosteroizi/hialuronat de sodiu și recuperare funcțională asistată de kinetoterapeut.

Din păcate, multe leziuni meniscale nu răspund bine la un tratament non-chirurgical. În cazul în care simptomele persistă cu acesta, medicul poate sugera o intervenție chirurgicală artroscopică.

Tratament chirurgical – artroscopic

Artroscopia genunchiului este una dintre procedurile chirurgicale efectuate cel mai frecvent. Un artroscop (cameră video miniaturală) este introdus printr-o incizie mica în articulația genunchiului. Aceasta ofera o imagine clară din interiorului acestuia. Apoi, chirurgul introduce instrumentele chirurgicale prin mici incizii pentru a decupa leziunea, realizând o meniscectomie sau a repara leziunea cu o sutura meniscală.

Intervenţie chirurgicală de reparare a meniscului

Imagini artroscopice ale leziunilor de menisc

Imagini artroscopice ale leziunilor de menisc

În general, dupa o simplă meniscectomie, majoritatea pacienților se pot mobiliza imediat ce efectul anesteziei va fi trecut. În mod normal, în decurs de 2-3 săptămâni după această procedură, în funcție de gravitatea leziunii tratate se pot relua activitățile normale.

După o sutură meniscală, pacientul nu va putea călca pe membrul operat aproximativ 7-10 zile și va efectua inițial, imediat a doua zi postoperator, kinetoterapie pasivă asistată. Apoi va efectua kinetoterapie activă asistată și, în mod normal, după 3-4 săptămâni de la intervenția chirurgicală, în funcție de gravitatea leziunii tratate, se pot relua activitățile normale.