De ce este umărul o structură atât de vulnerabilă?
În articolul de față voi vorbi despre sindromul de impingement subacromial, o afecțiune comună a umărului, deoarece este genul de situație din ortopedie care este adesea considerată ca fiind o durere ușoară, o neplăcere trecătoare, dar care evoluează spre situații nedorite și dureroase. Câteva informații medicale pe acest subiect vă pot da un context lămuritor asupra bolii și a modului în care este bine să reacționați. A nu amâna vizita la specialistul ortoped atunci când ai dureri persistente de umăr înseamnă șanse de tratare și recuperare de succes.
Umărul este o structură vulnerabila! De ce? Pentru că este și una dintre cele mai complexe articulații ale corpului omenesc. Dar și cea mai mobilă! Această mobilitate este dată de articulațiile ligamentele și tendoanele care-l compun.
Ce este sindromul de impingement subacromial?
Umărul este format din trei oase: osul brațului (humerus), cel al omoplatului (scapula) și clavicula. Partea superioară a osului brațului, capul humerusului, se îmbină într-o scobitură a omoplatului. Combinația de mușchi și tendoane care ține humerusul atașat de trunchi și centrat în scobitura omoplatului se numește coafa rotatorie.
Coafa rotatorie grupează tendoanele a patru mușchi: supraspinos, infraspinos, subscapular și rotund mic. Acești mușchi acoperă capul humerusului și lucrează împreună la ridicarea și rotirea brațului din umăr. Durererea de umăr la adulți apare atunci când partea superioară a omoplatului – acromion – exercită presiune asupra coafei rotatorii, atunci când brațul este ridicat.
Acest lucru cauzează durere și limitează mișcarea. Frecarea pe care acromionul o realizează asupra coafei poartă numele de impingement subacromial. Durerea resimțită, însoțită adesea și de limitarea posibilității de mișcare poate fi cauzată de inflamarea bursei care acoperă coafa rotatorie, producând afecțiunea numită bursită.
Bursa se poate inflama în urmă suprasolicitării sau traumatismelor. Acestea sunt de altfel și cauzele inflamării tendoanelor coafei rotatorii, cea care conferă umărului mobilitate și stabilitate. Inflamarea acestora produce afecțiunea numită tendinită. În unele cazuri, o ruptură parțială a coafei poate fi cauza durerii de impingement.
Cauzele apariției sindromului de impingement subacromial
Mai ales persoanele care au activități fizice intense dezvoltă sindromul de impingement subacromial Prin urmare sportivii care practică înot, tenis, baseball, volei sau alte activități care presupun ridicarea repetitivă a mâinilor deasupra capului au un grad de risc mai ridicat de a dezvoltă sindromul de impingement subacromial.
Dar nu numai sportivii sunt diagnosticați astfel! Anumite categorii profesionale precum constructorii, zugravii, pictorii sunt expuși aceluiași risc. Afecțiunea poate apărea și în urma unor traumatisme aparent minore, dar și spontan, fără o cauză aparentă. 
Simptomele apariției sindromului de impingement subacromial
Pacienții pot simți o durere ușoară sau moderată, care nu pare îngrijorătoare, deși se resimte atât la efort, cât și în repaus. Aceasta poate fi faza unu a bolii, în care, ca specialist ortoped am constatat că pacientul nu se prea prezintă la medic, deoarece crede că e ceva trecător. Dacă ar lua în serios situația ar fi scutit de suferința ulterioară, deoarece simptomele se acutizează ulterior. Durerea va radia din regiunea anterioară a umărului în regiunea laterală a brațului și va apărea la fiecare mișcare de ridicare a brațului! Mișcările vor fi limitate din ce în ce mai mult, apoi treptat vor fi resimțite și noaptea.
Apoi brațul își va pierde din forță și va fi complicat să îmbraci un tricou sau pur și simplu să-ți închei cureaua. Orice mișcare va fi însoțită de durere și efort. În cazurile avansate, limitarea mișcării poate progresa către afecțiunea numită „umăr înghețat”.
Metode de tratament pentru sindromul de impingement subacromial
Fie că este vorba despre un tratament conservator sau unul chirurgical, scopul este acela de a reduce durerea și inflamația și de a restabili funcția motorie a umărului. Specialistul ortoped va indica tratamentul adecvat. Se va ține cont de vârsta pacientului, nivelul de activitate zilnică, stadiul afecțiunii, contextul medical general.
Tratamentul conservator al sindromului de impingement subacromial
Tratamentul inițial constă în repaus și medicație antiinflamatoare. Apoi injecții cu cortizon, în cazul durerilor care persistă și după administrarea antiinflamatoarelor. Cortizonul este un steroid puternic ce poate fi foarte eficient în diminuarea temporară a inflamației și durerii. Durata tratamentului poate fi de până la șase săptămâni și presupune, pe lângă exercițiul fizic și masaj utilizarea căldurii sau gheții pentru diminuarea inflamației și ameliorarea durerii. De asemenea, foarte utilă este și folosirea ultrasunetelor.
Tratamentul chirurgical al sindromului de impingement subacromial
Dacă durerea persistă după tratamentul conservator, medicul ortoped poate decide tratamentul chirurgical. Acesta se poate face prin mai multe modalități:
Decompresie subacromială
Aceasta este o intervenție chirurgicală minim invazivă, care folosește tehnica artroscopică. Scopul este lărgirea spațiului dintre acromion și tendoanele coafei rotatorii. Diminuarea presiunii de la nivelul țesuturilor subacromiale poartă numele de decompresie subacromială. Mai concret, chirurgul ortoped realizează o acromioplastie, adică modelează acromionul și elimină o parte a lui pentru a crea mai mult spațiu pentru tendoanele coafei rotatorii.
Artroplastie de rezecție
Dacă sindromul de impingement subacromial este asociat cu degenerarea articulatiei acromio-claviculare (AC) și este prezentă deja o artroză a acestei zone, în timpul operației pentru impingement se extirpă și o mică porțiune din claviculă. Această procedură poartă numele de artroplastie de rezecție și este cea mai comună procedură pentru artroza articulației AC. O porțiune mai mică de 1 cm din capul claviculei este supusă rezecției (tăierii), fără a se interveni asupra ligamentelor de susținere. După vindecare, articulația este înlocuită cu țesut fibros, mai flexibil și care elimină în același timp frecarea între capetele osoase.
Procedura poate fi realizată artroscopic, prin acromioplastie.
Este o intervenție minim invazivă, cu spitalizare de o zi și vindecare și recuperare rapide. Procedura se realizează prin inserarea artroscopului (o cameră tv de mici dimensiuni) în articulația umărului, printr-o mică incizie, ceea ce îi permite chirurgului ortoped să trateze afecțiunea astfel încât trauma chirurgicală să fie nesemnificativă.
Operație deschisă
Această presupune o incizie de aproximativ 8-10 cm prin care se îndepărtează țesutul osos excesiv, apoi acromionul este netezit pentru a elimina riscul unor leziuni ulterioare. În cazul unor afecțiuni asociate, chirurgul ortoped poate efectua și o artroplastie de rezecție la nivelul articulației AC.
Recuperarea după intervenția chirurgicală
Cu cât este tratat mai urgent sindromul de impingement subacromial, cu atât mai rapidă va fi și recuperarea. Este esențial așadar că pacientul să se prezinte la medic imediat după debutul durerii, pentru că perioada de recuperare va fi mult mai scurtă. Membrul superior își va relua funcțiile în momentul când durerea s-a ameliorat sau a dispărut cu totul, ceea ce poate însemna o perioadă de 2, 3 zile. După intervenția chirurgicală, medicul recomandă refacerea tonusului muscular și a mobilității articulațiilor prin proceduri de kinetoterapie.
Cum mă pot găsi pacienții
Pentru consult/evaluare de specialitate/tratament/intervenție chirurgicală – 0726 282 654
https://www.facebook.com/drstefanescu
https://drstefanescu.ro/
