Ianuarie 2016 un an normal ca oricare altul.
Sarbatori frumoase, petrecere, distractie, toate bune si la locul lor. Dupa distractie si atatea mofturi culinare am zis ca ne sta bine o iesire la aer curat, asa ca am ales muntele. Zis si facut. Am ajuns la munte dupa ore de stat in coloana si mult stres.
Prima zi, prima iesire, cabana Trei brazi. O zi cu soare, o zi exceptionala, placuta, superba, dar cu mici ascunzisuri. Pamantul era la suprafata cu un mic strat de gheata.
Am facut cateva fotografii, dupa care am zis, hai sa coboram si la cabana Secuilor, ca doar e la doi pasi. Am pornit spre cabana in jos si dupa aproximativ doua sute de metri s-a produs ”minunea”. Sotia a alunecat si si-a fracturat piciorul .
De aici au inceput problemele: spital Busteni ,carje, gips si altele.
Dupa atatea peripetii am ajuns la Bucuresti. Am mers la spitalul Provita, un spital curat si foarte bine ingrijit, cu un personal bine pus la punct si disciplinat.
Aici am cunoscut un om simplu dar cu mult respect pentru pacienti, dl dr Stefanescu Gabriel. Da. Despre dumnealui este vorba si despre meseria pe care o practica cu atata profesionalism si devotament.
Am tot respectul pentru acest om care are multa grija de pacientii care ii trec pragul cabinetului.
A explicat atat de bine si pe intelesul nostru toate fazele operatiei si fazele de dupa operatie, incat am decis pe loc sa mergem pe mana dumnealui.
Nu vrau sa ma lungesc cu discutia prea mult , mai spun doar atat: Totul a decurs extrem de bine, operatia a fost un succes total iar sotia mea poate merge iarasi pe propriile picioare si totul a revenit la normal.
Pentru dl doctor, inca o data mult respect si sa-i dea Dumnezeu sanatate si putere de munca sa poata sa puna pe picioare si alti pacienti.
De astfel de oameni, avem mare nevoie si trebuie „tinut cu dintii” de ei , asa cum se spune in popor.
Va salut dl doctor, va multumim frumos si sa auzim numai de bine.
