- Afecțiuni ale genunchiului: accidentările
- Afecțiuni ale genunchiului la sportivii de performanță
- Ruptura de ligament încrucișat anterior
Pentru că performanța se construiește pe o piramidă de sacrificii, ca ortoped cu competențe în traumatologie sportivă și membru activ al societăților de profil interne și internaționale, mă întâlnesc frecvent cu diverse afecțiuni ale genunchiului, cauzate de accidente care se produc în timpul desfășurării antrenamentelor sau a unor activități sportive. Ele pot fi generate de agenţi mecanici, fizici, chimici şi afectează scheletul, articulaţiile, musculatura sau vasele și nervii articulației genunchiului.
1. Afecțiuni ale genunchiului: accidentările
Genunchii sunt articulații sofisticate și minunat construite, care pot suporta în diferite situații de efort greutatea corpului multiplicată. Ei contribuie la stabilitatea și mobilitatea corpului prin perfecta interacțiune dintre oase, mușchi, tendoane, cartilaje și alte părți moi.
Prin urmare sunt și cei mai predispuși la accidentări. Leziunile la acest nivel rezultă din suprasolicitarea în cadrul practicării sporturilor de performanță, dar nu numai! Și activitățile fizice intensive, căzăturile sau mișcările greșite pot genera același rezultat. Nu mai spun că nu doar leziunile, ci și artrita sau procesul de degenerare cauzat de înaintarea în vârstă pot provoca dureri și reduce funcționalitatea genunchilor.
2. Afecțiuni ale genunchiului la sportivii de performanță
- Leziunile meniscului;
- Leziunile ligamentelor încrucișate;
- Luxația de rotulă;
- Leziunile ligamentelor colaterale;
- Leziunile cartilajului;
- Osteocondrita disecantă;
- Sindromul de stres femuro-patelar.
Desigur lista e mai lungă, dar în cadrul acestui articol mă mărginesc la o sumară trecere în revistă. În funcție de situația specifică a fiecărui pacient se stabilește o soluție medicală personalizată.
3. Ruptura de ligament încrucișat anterior
Într-adevăr, ruptura de ligament încrucișat anterior este o patologie des întâlnită la sportivi și nu numai. Aș dori să fac o mențiune aparte pentru această situație medicală, deoarece foarte des am fost întrebat care este cea mai bună tehnică de reconstrucție, în condițiile în care există mai multe.
Trebuie spus că fiecare tehnică de reconstrucție are avantaje și dezavantaje. În mod comun se folosește autogrefa, adică se lucrează cu materialul clientului, ceea ce înseamnă prelevarea fie din tendonul rotulian, fie din tendonul ischiogambierilor. Folosesc și eu autogrefa dacă pacientul optează pentru aceasta, dar pentru rezultate foarte bune pe termen lung recomand fără rezerve tehnica LARS.
Tehnica LARS are multe avantaje și este prima indicație terapeutică mai ales dacă pacientul a mai suferit în trecut o intervenție de autogrefare. O prefer deoarece în mod cert recuperarea este mult mai rapidă și, cel mai important, nu există riscul de a se ajunge din nou la operație după 7-8 ani, așa cum se întâmplă atunci când se face ligamentoplastia prin autogrefă.
