- Ce este labrumul umărului?
- Leziunile de labrum superior
- Cauzele leziunilor SLAP
- Leziunile de labrum superior: simptome
- Diagnostic
- Leziunile de labrum superior: clasificare Snyder
- Tratament
- Recuperarea
1. Ce este labrumul umărului?
Labrumul umărului este o bucată de cartilaj moale în articulația în forma de soclu din osul umărului. Acoperă articulația în formă de bilă din partea superioară a osului brațului superior, conectând cele două articulații.
Labrumul glenoidal (SLAP – Superior Labral Anterior to Posterior – „labrum superior, anterior la posterior”) are o mare importanță în stabilizarea uneia dintre articulațiile umărului.
2. Leziunile de labrum superior
Leziunile SLAP cresc tensiunea la nivelul ligamentului gleno-humeral inferior și determină apariția instabilității umărului.
Aceste leziuni se regăsesc la nivelul anumitor umeri, prezentând luxații recidivante și asociate leziunilor de tip Bankart, sau de manieră izolată în umerii dureroși instabili, participând la microinstabilitățile de umăr, cu precădere când bicepsul este smuls odată cu ancora sa.
La atleții care desfășoară activități sportive repetitive cu mâna deasupra capului, mai ales la aruncătorii de greutăți, de suliță sau la oină, baseball, haltere și golf, se poate produce o suprasolicitare a acestui inel cartilaginos în porțiunea superioară.
În funcție de trauma la care este supus labrumul, pot apărea variate leziuni care au fost clasificate în funcție de gravitatea acestora.
3. Cauzele leziunilor SLAP
Leziunile traumatice și uzura cauzate de mișcarea repetitivă a brațului superior pot provoca leziuni de tip SLAP. Unele cauze specifice ale leziunilor de labrum superior includ: căderea pe un braț întins, lovitură directă la umăr, tragere bruscă de braț.
4. Leziunile de labrum superior: simptome
Simptomele leziunilor SLAP sunt:
a) durerea la mobilizare, însoțită uneori de senzația de blocare a umărului, mai ales la mișcările de ridicare a unor obiecte deasupra capului
b) senzația de umăr greu, fără forță
c) scăderea amplitudinii de mișcare a umărului
d) durere internă la mișcări de rotație
5. Diagnostic
Diagnosticul leziunilor de labrum superior se pune pe baza istoricului pacientului, a examenului fizic şi a examenelor imagistice.
a) Istoricul pacientului evidențiază o traumă sau o activitate ce presupune efectuarea de mișcări repetitive cu mâna deasupra capului
b) Examenul fizic constă în evaluarea mobilității, forței şi a stabilității articulației umărului. O serie de teste specifice vor reproduce durerea de umăr prin poziționarea şi manipularea membrului superior, fiind caracteristice pentru rupturile de labrum
c) Investigațiile imagistice sunt reprezentate de RMN de umăr ce evidențiază detașarea labrumului de suprafața articulară. Se face cu sau fără substanță de contrast (în acest caz leziunea este mai bine vizibilă)
6. Leziunile de labrum superior: clasificarea Snyder
Conform clasificării Snyder, leziunile de labrum superior sunt de 4 tipuri:
a) TIP I – Uzura labrumului fără o detașare evidentă a acestuia
b) TIP II – Ruptura posttraumatică francă a labrumului
c) TIP III – Ruptura labrumului care este luxat intraarticular
d) TIP IV – Ruptura labrumului cu extensie în tendonul bicepsului
7. Tratament
Există două tipuri de tratament în cazul leziunilor de labrum superior: chirurgical și nechirurgical.
Tratamentul chirurgical
Este rezervat rupturilor de tip II-IV de labrum și cazurilor rezistente la tratamentul nechirurgical.
Acesta constă în sutura labrumului rupt la marginea cartilaginoasă. Această intervenție se poate face clasic, deschis, dar cel mai frecvent se realizează artroscopic.
Intervenția chirurgicală artroscopică de sutură de labrum superior presupune utilizarea unor incizii extrem de mici, prin care se introduc instrumentele de lucru.
Tratamentul nechirurgical
Tratamentul rupturii de labrum superior începe conservator pentru cele de tip I, prin infiltrații cu antiinflamator cortizonic și acid hialuronic, alături de recuperare funcțională și kinetoterapie.
8. Recuperarea
În primele 6 săptămâni pacientul va putea efectua doar mișcări pasive, iar apoi progresiv mișcări active.
Se va urma un program de kinetoterapie care are ca scop ca, prin pași specifici, să se restabilească mobilitatea articulară şi să se refacă forţa musculară. Majoritatea pacienților au o îmbunătățire evidentă a funcției umărului.
Pentru consult/evaluare de specialitate/tratament/intervenție chirurgicală: 0726 282 654
