- Revizia de ligament încrucișat anterior: mențiuni
- Cauze care duc la revizia de ligament încrucișat anterior
- Operația de revizie de ligament încrucișat anterior
- Recuperarea
1. Revizia de ligament încrucișat anterior: mențiuni
Operația de revizie ligament încrucișat anterior (LIA) poate fi necesară atunci când cineva își rupe ligamentul reconstruit anterior cu o grefă de tendon.
Pacienții cărora li s-a făcut o reconstrucție de ligamentul încrucișat anterior, dar care își rup din nou ligamentul, spun că simt durere, zgomot la nivelul articulației, nesiguranță și instabilitate în genunchi. Sportivii, și mai ales cei ce practică sporturi cu pivotare, efectiv se află în imposibilitatea de a le practica.
2. Cauze care duc la revizia de ligament încrucișat anterior
Pacienții care au din nou genunchiul instabil după ce și-au rupt ligamentul reconstruit vor trebui să facă cel mai probabil o nouă operație, de această dată de revizie de ligament încrucișat. În mod evident, același lucru este indicat și pentru sportivii care vor să se întoarcă din nou în activitate.
În general vorbind, operația de reconstrucție a ligamentului încrucișat anterior are o rată de succes cuprinsă între 80-90%. Ceea ce nu înseamnă că acesta nu se poate rupe sau nu poate deveni mai lax in timp.
a. Eroare tehnică
O grefă ligamentară poate să cedeze din mai multe motive. Unul dintre ele se referă la posibilele erori de tehnică chirurgicală care favorizează ruperea grefei. De exemplu, dacă grefa ligamentară este fixată într-o poziție greșită, în timp se va slăbi sau chiar rupe după orice mic traumatism minor.
b. Un nou traumatism
Al doilea motiv vizează un nou traumatism de genunchi, la fel cu cel care a produs inițial ruptura, dar care acum rupe grefa.
b. Cedare prematură
Al treilea factor se referă la cedarea prematură a grefei, cauzată de utilizarea pentru reconstrucție de țesut de la cadavru (alogrefa) sau a unei grefe recoltate din tendoanele proprii ale pacientului (autogrefa), din rațiuni vasculare.
d. Diagnosticare precară a laxității altor ligamente
Al patrulea factor de eșec al reconstrucției de ligament încrucișat anterior o constituie proasta diagnosticare/corectare a laxității altor ligamente care contribuie împreună cu ligamentul încrucișat anterior la stabilizarea genunchiului. Un simplu exemplu: o persoană care își rupe LIA (ligamentul încrucișat anterior) își rupe de multe ori și ligamentul colateral medial. Degeaba se reconstruiește ligamentul încrucișat anterior dacă cel colateral este ignorat.
e. Rotația severă a genunchiului
Al cincilea factor al ruperii unui ligament reconstruit este accidentul dobândit prin rotația genunchiului, la fel ca cel care a rupt ligamentul inițial. Trebuie știut că chiar dacă ligamentul încrucișat anterior a fost reconstruit perfect, acesta se poate rupe dacă este subiectul unui traumatism sever.
3. Operația de revizie de ligament încrucișat anterior
Din punct de vedere tehnic, operația de revizie este dificilă. După o anamneză completă și complexă se va stabili care a fost cauza eșecului intervenției chirurgicale anterioare.
Din punct de vedere chirurgical, operația comportă două etape, dacă grefa este recoltată de la pacient.
Prima intervenție va consta în înlăturarea materialului de fixare prezent, curățarea tunelelor osoase de orice urma de grefă rămasă și umplerea acestor tunele cu grefă osoasă. Pacientul va trebui sa aștepte cam 4 luni pentru ca aceasta grefă osoasă să se vindece. Apoi se va trece la reconstrucția ligamentară definitivă și la repararea altor structuri precum meniscuri, cartilaj, ligamente.
Pentru rezultate foarte bune pe termen lung recomand fără ezitare tehnica L.A.R.S. care este mai ușoară, se face într-o singură etapă, iar recuperarea este mai rapidă. Sunt avantaje care nu-s de ignorat și este prima indicație terapeutică, dacă pacientul a mai suferit în trecut o intervenție de autogrefare. O recomand cu inima deschisă și mă bucur să constat rezultate foarte bune la pacienții mei.
4. Recuperarea
În general strategia de recuperare este asemănătoare cu cea făcută după intervenția inițială, dar va necesita mai multă răbdare din partea pacientului. Evident că recuperarea depinde 100% de respectarea desfășurătorului stabilit de kinetoterapeut și ortopedul care s-a ocupat de intervenția chirurgicală a pacientului. Aceștia vor avea în vedere individualizarea programului de recuperare în funcție de problemele specifice ale fiecărui persoane în parte.
Sportivii își vor putea relua activitatea profesională doar atunci când ortopedul și kinetoterapeutul sunt de acord că recuperarea este încheiată.
