- Fractura de epifiză distală de radius
- Abordarea fracturii de epifiză distală
- Operația de fractură de epifiză distală de radius
- Recuperarea după operația de fractura de epifiză distală
- Complicații
1. Fractura de epifiză distală de radius
Fractura de epifiză distală de radius este foarte frecventă la nivelul întregii populații. Cu alte cuvinte toată populația activă este susceptibilă a suferi această fractură, mecanismul cel mai comun de producere fiind căderea cu mâna în extensie sau în flexie.
E adevărat că se produce mai ales la populația vârstnică la care nici măcar nu este nevoie de un traumatism major. Aceste persoane nu-și mai pot folosi pumnul, zonă în care apar și deformări. De obicei, dacă o persoană în vârstă primește acest diagnostic, există șanse mari ca specialistul ortoped să suspecteze o osteoporoză.
În cazul unei fracturi de epifiză distală, pacientul resimte de la dureri persistente până la deformări severe ale pumnului și antebratului. Dacă pacientul a suferit un traumatism sever nu doar scheletul este afectat, ci și părțile moi. Dacă avem o fractură deschisă sau leziuni de dezmănușare, atunci avem de-a face cu o urgență chirurgicală.
2. Abordarea fracturii de epifiză distală
Dacă sunt fracturi fără deplasare, se recomandă o imobilizare cu atela gipsată antebrahio-palmară în V, timp de 4 săptămâni, urmând ca la jumătatea perioadei recomandate pentru imobilizare să se mai facă un control radiologic și să se schimbe imobilizarea cu un gips circular.
Dacă avem de-a face cu o fractură cu deplasare dar stabilă, se practică o reducere închisă cu anestezie locală în focar, urmata de o imobilizare de 6 săptămâni.
Daca pumnul este foarte tumefiat se aplică gheață și se ține mâna în sus timp de 30 minute, apoi se încearcă reducerea și imobilizarea.
La fracturile instabile, cu deplasare, se practică tratament chirurgical!
3. Operația de fractură de epifiză distală de radius
În câteva linii generale tehnica chirurgicală este următoarea: sub anestezie generală sau locoregională se efectuează o incizie de circa 5 cm pe fața palpară a pumnului. Se practică o disecție minuțioasă a țesutului subcutanat și se identifică artera radială și nervul median, care se îndepărtează din planul operator. Se identifică radiusul și focarul de fractură.
Se reduce fractura și se fixează cu o placă premulară anatomic de titan și șuruburi. Plăcile sunt de diferite forme și dimensiuni, astfel încât să se potrivească oricărui tip de fractură și rămâne pentru totdeauna. Pacientul poate face oricând ulterior RMN cu ea.
În situația în care este fracturată și extremitatea inferioară a ulnei, se poate opta și pentru reducerea și fixarea acestui os. Decizia se ia intraoperator și depinde de modul în care se reduce fractura după fixarea radiusului.
4. Recuperarea după operația de fractură de epifiză distală
Dupa intervenție, membrul operat nu este imobilizat. Recomand pacienților să nu facă mișcări ale pumnului din prima zi postoperator. Mișcările vor fi până la nivelul cotului. Pacienții vor purta un bandaj compresiv la nivelul cotului timp de 5 zile și vor folosi o orteză specială, care se poate da ușor jos pentru pansamente și igiena personală. Aceștia pot reveni la activitățile cotidiene repede, în maxim 4-6 săptămâni.
Recuperarea după această intervenție este mult mai rapidă față de o intervenție clasică. E nevoie însă să treacă câteva săptămâni pentru a se recupera în totalitate articulația operată. Cel mai probabil vor exista durere și disconfort cel puțin o săptămână postoperator.
Se va evita în primele săptămâni forțarea zonei operate prin mișcări prea ample de flexie și extensie, deoarece durerile si disconfortul se pot accentua.
Igienizarea se va face cu multă grijă pentru a nu uda bandajul si inciziile. Firele se suprima la 14 zile după intervenție.
FOARTE IMPORTANT:
Pacientul trebuie să înțeleagă și să urmeze cu strictețe si seriozitate programul de recuperare. O intervenție chirurgicală de succes nu se termină când se iese din operație, ci când se finalizează și programul de recuperare.
La 6 săptămâni postoperator se va face o radiografie pentru a vedea modul în care se vindecă articulația afectată. Condusul este permis după 6 săptămâni, iar munca fizica grea după 12-16 săptămâni.
5. Complicații
Există câteva fenomene postoperatorii nedorite care se pot manifesta, dar acestea există într-un număr foarte mic!
Vorbim aici de redoarea articulară, sindromul de durere regională complexă, infecția de plagă operatorie. Dar aceste neplăceri sunt mici comparativ cu spectrul dezvoltării unui membru superior dureros și deformat din cauza pierderii mobilității, ori a apariției artrozei radiocarpiene sau a proastei consolidări a fragmentelor fracturate.
