- Fractura de olecran: apariție
- Tratament
- Fractura de olecran: recuperare
1. Fractura de olecran: apariție
Fractura de olecran poate apărea la tineri în urma unor traumatisme intense. Căderea direct pe cot este un astfel de traumatism, accidentele cu bicicleta, cu rolele, cu placa, la fotbal, rugby. Indirect, fractura de olecran ese o consecință a contracțiilor puternice ale mușchiului triceps brahial într-o cădere pe mâna cu cotul întins, care pot determina smulgerea olecranului. Aceste tipuri de fracturi pot apărea și la persoanale vârstnice în urma unor traumatisme mai ușoare.
În concluzie, fracturile de olecran sunt relativ frecvente la nivelul membrului superior.
De cele mai multe ori, datorita contracției muchiului tricepsbrahial, fractura de olecran este cu deplasare, tratamentul de elecție fiind cel chirurgical.
2. Tratament
Non-chirurgical
Tratamentul non-chirurgical este indicat de obicei pentru:
- Fracturile cu deplasare <2 mm. Tratamentul constă într-o imobilizare 60-90 grade de flexie a cotului pentru 3 săptămâni și începerea kinetoterapiei cu mișcări limitate de flexie și extensie, după două săptămâni de imobilizare;
- Toți pacienții vârstnici (>75 de ani), indiferent de deplasare. Chiar dacă o parte din extensia cotului se va pierde, rezultatul funcțional este adesea adecvat. Subliniez totuși că vârsta nu este un criteriu absolut de a contraindica o intervenție chirurgicală, ci afecțiunile colaterale ale pacientului (infract miocardic în antecedente, diabet zaharat, AVC, osteoporoza avansată).
Chirurgical
Factorii care influențează tratamentul chirurgical, tehnica aleasă și momentul operator sunt: gradul de cominuție al fracturii – în sensul că o fractura cominutivă poate necesita reconstrucția cu o placă și șuruburi, în timp ce o fractura simplă se poate fixa prin metoda hobanajului (broșe și sârmă) sau gradul de osteoporoză care uneori ne face să ne gândim la metode mai ferme de fixare a fracturii.
Tehnica chirurgicală: În general se optează pentru o anestezie loco-regională, la nivelul plexului brahial, care presupune o injecție latero-cervicală sau axilară, prin care membrul este anesteziat 12 ore. Se practica o incizie de circa 5-7 cm pe fața dorsală a cotului, centrată pe focarul de fractură. După hemostaza și disecția atentă a țesutului subcutanat se evidențiază inserția mușchiului triceps brahial și nervul ulnar. Se analizează focarul de fractură și se cuantifică caracteristicile leziunii.
Fractura se reduce și se fixează prin mai multe metode.
Metoda hobanajului
După reducerea fracturii, se introduc, sub control radiologic, două broșe filetate dinspre fragmentul proximal spre cel distal, ulterior fixarea fiind suprastabilizată cu o sârmă. De asemenea, se poate folosi un șurub parțial filetat de 4,5 sau 6,5 mm în funcție de dimensiunile canalului ulnar.
Fixarea cu placă premulată anatomic și șuruburi
Preferăm această metodă de fixare datorită calității net superioare a implantului, placa fiind de titan și potrivindu-se perfect pe suprafața osului. Montajul este stabilizat cu 6-8 șuruburi de 3,5 mm. După intervenție pacientul rămâne internat în spital o zi și va primi medicamente pentru durere și antibiotice.
Membrul operat nu este imobilizat, pacientul va fi sfătuit să nu facă mișcări ale cotului, din prima zi post-operator, decât la nivelul pumnului și degetelor. Aceștia vor purta un bandaj compresiv la nivelul cotului timp de 5 zile și vor folosi o orteză specială cu balama, care se poate da ușor jos pentru pansamente și pentru igiena personală. Pacienții pot reveni la activitățile cotidiene în maxim 4-6 săptămâni.
3. Fractura de olecran: recuperare
Cu toate că recuperarea după fractura de olecran este mult mai rapidă față de o intervenție clasică, totuși vor trece câteva săptămâni până să recuperați în totalitate articulația operată. Durerea și disconfortul sunt de așteptat cel puțin o săptămână postoperator. Trebuie să aveți grijă să nu forțați zona operată făcând mișcări foarte ample de flexie și extensie în primele zile. Durerile și disconfortul s-ar putea accentua.
Puteți face baie, dar fară să udați bandajul și inciziile. Firele se suprimă la 14 zile postoperator. La 6 săptămâni postoperator este nevoie de o radiografie pentru a vedea modul în care se vindeca articulația afectată. Condusul este permis după 6 săptămâni, iar munca fizica grea, după 12-16 săptămâni.
Kinetoterapia joacă un rol foarte important în programul de reabilitare, iar exercițiile trebuie urmărite de către specialistul kineto până la terminarea perioadei de recuperare. Se urmărește redobândirea mobilității complete a cotului, reluarea activităților zilnice în condiții de confort a mișcărilor. Vindecarea completă se obține cu răbdare și cu participarea activă a pacientului la acest proces pe durata a aproximativ 12 săptămâni.
