- Definiție
- Fractura de humerus proximal: caracteristici
- Tehnica folosită în fractura de humerus proximal
- Recuperarea
1. Definiție
Fractura de humerus proximal este o afecțiune destul de recurentă. Pacienții trecuți de 60 de ani sunt consemnați statistic ca având cel mai frecvent acest tip de fractură, după cea de șold și fractura distală de radius.
Alte cauze posibile la pacienții de alte vârste sunt: accidentele rutiere, căderile de la înălţime atât în gospodărie în cadrul efectuării unor munci casnice cât și în context profesional, accidentele sportive, zdrobirile din diverse cauze.
Pentru a trata această problemă ortopedică se recomandă intervenția chirurgicală dacă fractura a fost cu deplasare, adică peste 1 cm din poziția anatomică sau peste 45 grade angulație.
2. Fractura de humerus proximal: caracteristici
Analiza caracteristicilor fracturii:
- simplă/cominutiv, cu deplasare/fără, deschisă/închisă, cu implicarea suprafeței articulare/fără – sugerează și intervenția folosită: placă premulată de titan și șuruburi (o metodă de fixare des folosită), cu broșe K sau cu tije centromedulare și șuruburi multidirecționale.
3. Tehnica folosită în fractura de humerus proximal
Pacientul este așezat în decubit dorsal (pe spate), în semișezut sub anestezie generală.
Acestuia i se practică o incizie de circa 5-7 cm pornind de la nivelul articulației acromio-claviculare, prelungindu-se în jos, centrată pe șanțul deltoid.
Se efectuează o disecție minuțioasă a țesutului subcutanat și se evidențiază focarul de fractură a humerusului, mușchii deltoid, trapez, pectoral mare și procesul coracoid. Se evidențiază și se înlătură din câmpul operator vena cefalică.
Sub control radiologic, se reduce focarul de fractură și se poziționează implantul folosit. După fixarea acestuia este verificată radiologic poziția implantului și mobilitatea membrului superior.
Cu cât reducerea anatomică este mai bună, cu atât rezultatul funcțional va fi mai bun, iar șansele de a dezvolta pacientul o necroză osoasă sunt mai mici.
Pacientul va mai rămâne internat în spital 1-2 zile, membrul operat fiind imobilizat partial într-un bandaj Dessault pentru câteva zile.
4. Recuperarea
După operație veți primi de la medicul ortoped indicația de a merge la programul de recuperare aferent și la practicarea fizioterapiei și a kinetoterapiei. Mobilizarea pasivă a articulației umărului este absolut necesară pentru recăpătarea mobilitatății.
Pacientul va primi și indicația de a nu face anumite mișcări, deoarece mobilitatea umărului are câteva limitări în această perioadă de timp care trebuie respectate.
