- Fractura de claviculă: cauze
- Manifestări clinice
- Fractura de claviculă: diagnostic
- Tratament
- Recuperare
Clavicula este un os situat sub piele la baza gâtului, singurul os care face legătura între trunchi şi braţ. Are formă de S italic, mai aplatizat la ambele capete, iar la mijloc prezintă o zonă tubulară mai subţire, care este şi cea mai vulnerabilă la traumatisme. Fractura de claviculă reprezintă întreruperea continuității acestui os. Este foarte des întâlnită și afectează persoane de toate vârstele.
1. Fractura de claviculă: cauze
Cauzele pot fi directe sau indirecte.
Directe: în urma unui traumatism aplicat în regiunea claviculară
Indirecte: cel mai frecvent, prin creşterea curburii osoase, ca în căderile pe umăr sau pe mână.
Alte cauze: contracţii violente ca în epilepsie, fracturi obstetricale la nou-născut în timpul travaliului.
2. Manifestări clinice
Majoritatea acestora sunt localizate în treimea medie a claviculei, dar se pot fractura şi capetele articulare. Când osul se rupe în două avem de-a face cu o fractură simplă. Când sunt 3 sau mai multe fragmente, crește riscul de apariţie a complicaţiilor:
- poziţia de aplecat în faţă, cu mâna sănătoasă ţinând-o pe cea bolnavă, aşa numita poziţie “umilă” care împiedică mişcarea fragmentelor şi micşorează durerea;
- deformarea regiunii cu scurtarea umărului;
- durere la palparea regiunii şi simţirea unor cracmente sub piele, împreună cu o mişcare anormală;
- vânătaie în dreptul fracturii;
- imposibilitatea ridicării umărului.
3. Fractura de claviculă: diagnostic
De regulă, fractura de claviculă este însoțită de o deformare sau „umflătură” vizibilă deasupra locului în care s-a produs fractura. La apăsare ușoară, pacientul va resimți durere. Deși se întâmplă destul de rar ca un fragment osos sa penetreze pielea spre exterior, o poate împinge în sus. Specialistul ortoped va examina atent umărul pentru a se asigura că nici un nerv sau vas de sânge nu a fost afectat.
Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic şi a unei radiografii. Dacă fractura interesează suprafeţele articulare, poate fi necesară o tomografie computerizată (CT), pentru a vizualiza mai bine fragmentele osoase.
4. Tratament
Tratamentul chirurgical al fracturii de claviculă
Operaţia se poate face în mai multe feluri. Osteosinteza cu placă şi şuruburi sau cea cu broşe sunt doua dintre cele mai utilizate metode. Materialul de osteosinteză se scoate de obicei după ce fractura consolidează, deoarece fiind situat superficial, sub piele poate crea disconfort.
Dacă montajul este suficient de stabil, mobilizarea umărului poate începe precoce.
Tratamentul nechirurgical
În cazul în care capetele osului nu s-au deplasat deloc sau sunt puțin deplasate de la locul lor, iar alinierea este corectă, nu se va recurge la intervenție chirurgicală.
5. Recuperare
Indiferent dacă tratamentul administrat este unul chirurgical sau nu, este posibil ca vindecarea claviculei să dureze câteva luni sau chiar mai mult, în cazul diabeticilor sau al fumătorilor.
Chirurgul ortoped va decide dacă și când fractura este suficient de stabilă pentru a permite reluarea activităților zilnice. Majoritatea pacienților după o lună și jumătate până la 3 luni de la accidentare își pot relua activitățile, dar numai dacă medicul va considera că acest lucru este oportun.
Ridicarea brațului și revenirea la activitățile în activitățile de zi cu zi poate cauza deplasarea fragmentelor de fractură sau deteriorarea dispozitivului de fixare. Din păcate acest lucru va crea condițiile pentru reluarea tratamentului de la zero.
