- Ligamentul femuro-patelar și rotula
- Instabilitatea femuro-patelară
- Luxația de rotulă
- Ligamentul femuro-patelar: tratament chirurgical
- Recuperarea
1. Ligamentul femuro-patelar medial MPFL și rotula
Atunci când un pacient resimte :
- durere anterioară de genunchi, sub și în jurul rotulei,
- dificultate în a urca sau coborî scările,
- disconfort la primii pași după o perioadă mai îndelungată de stat pe scaun,
- o senzație de instabilitate articulară și anume senzația că rotula fuge,
- durere severă sau umflarea genunchiului,
…………cel mai probabil avem de-a face cu o instabilitate femuro-patelară primară sau o luxație de rotulă.
Foarte simplu și pe înțeles spus, rotula sau patela este unul dintre cele trei oase care alcătuiesc articulația genunchiului.
Toate cele trei oase sunt acoperite de cartilaj în porțiunile în care suprafețele lor vin în contact.
De fiecare dată când îndreptăm sau îndoim genunchiul, partea de dedesubt a patelei aluneca peste un șanț sau canal ce există între oasele care ne alcătuiesc articulația.
Atunci când rotula alunecă parțial în exteriorul acestui canal se numeste subluxatie, iar când se deplasează complet în exteriorul acestui canal, se numește dislocare.
2. Instabilitatea femuro-patelară
Este o afecțiune în care mecanismul extensor al genunchiului este dezaxat.
Această instabilitate creează drept consecință posibilitatea apariției subluxației sau luxației rotulei.
Instabilitatea femuro-patelară secundară este instabilitatea care apare după luxația de genunchi, atunci când se produc leziuni ligamentare multiple, de ex MPFL.
3. Luxația de rotulă
Rotula glisează într-un șanț de la nivelul extremității distale a femurului, pe măsură ce se produce flexia în articulația genunchiului.
Acest șant se numește trohlee.
Așa cum se poate constata la pacientul sănătos, rotula este centrată în acest șanț și glisează uniform.
La pacienții cu instabilitate patelo-femurală, datorită dezaxării mecanismului extensor se pierde contactul dintre suprafața articulară a rotulei și trohleea femurală și se produce luxația rotulei.
Luxația de rotulă poate fi cauzată:
- de o lovitură sau de o schimbare subită a direcției, când piciorul este bine fixat pe podea, cum ar fi situația în care persoana dansează sau practică un sport. Când rotula se deplasează, ea iese din poziția normală în care stă, iar țesuturile care o susțin pot fi întinse peste măsura sau rupte.
Când rotula se deplasează, ea iese din poziția normală în care stă, iar țesuturile care o susțin pot fi întinse peste măsura sau rupte.
Instabilitatea femuro-patelară primară este datorată unor afecțiuni care dereglează mecanismul extensor și aici putem numi:
- fie poziționarea prea înaltă a rotulei,
- fie poziționarea prea laterală a tuberozității tibiale,
- fie laxitatea ligamentară la nivelul genunchiului (displazia trohleară).
Instabilitatea femuro-patelară secundară este datorată rupturii ligamentului patelofemural medial – principalul stabilizator al rotulei – în timpul luxației femuro-patelare.
4. Ligamentul femuro-patelar: tratament chirurgical
Pentru instabilitatea femuro-patelară primară există mai multe soluții chirurgicale:
- sutura,
- augmentarea – întărirea ligamentulului cu niște ancore
- sau prin autogrefă (transplant de ligament sau ligament artificial / hibrid).
5. Recuperarea
Recuperarea printr-un program de kinetoterapie intens este absolut obligatorie pentru succesul acestei intervenții.
Este unul dintre cei mai importanți parametri în tratamentul acestei afecțiuni, după aplicarea tratamentului chirurgical, așa că sub nici o formă nu trebuie minimalizat.
Reconstrucția ligamentului femuro-patelar medial determină atrofierea cvadricepsului femural, de aceea se va pune accent pe recuperarea acestui mușchi.
Exercițiile de recuperare se vor face sub supraveghere de specialitate, după ce medicul specialist ortoped împreuna cu kinetoterapeutul vor face o evaluare și vor elabora un program de exerciții individualizat.
Dr. Gabriel Stefanescu, medic primar chirurg ortoped, alături de echipa sa, utilizează cele mai noi tehnici în ligamentoplastie , pentru a reduce la minim orice riscuri, atunci când oferă pacienților libertatea de mișcare.
