- Ce este artroplastia?
- Când este indicată artroplastia?
- Cele mai frecvente afecțiuni/traume care duc în final la protezarea șoldului
- Cu ce situații se confruntă pacientul?
- Tipuri de proteze de șold
- Pregătirea pentru operație
- Precauții pre-operatorii
- Procedura artroplastiei de șold
- Îngrijire și recuperare
- Complicații
1. Ce este artroplastia?
Artroplastia sau protezarea de șold este una dintre cele mai frecvente și sigure intervenții chirurgicale care permite restabilirea mobilității pierdute a articulației, ca rezultat al proceselor degenerative legate de vârstă sau traumatice (fracturi de șold).
În timpul intervenției de protezare a șoldului, chirurgul ortoped îndepărtează secțiuni deteriorate ale articulației șoldului (coxo-femurală) și le înlocuiește cu un implant artificial, numit și proteză de șold.
2. Când este indicată artroplastia?
În cazul unui șold sănătos, cartilajul articular are o suprafață netedă. Însă în situația în care apar anumite boli ale șoldului, cartilajul articular se deteriorează, iar un contact neted nu mai poate fi posibil.
Degradarea cartilajului este însoțită ulterior de deformarea capului și a acetabulului, fapt ce limitează și mai mult mișcarea. Când cartilajul este complet distrus apare fenomenul numit comun “frecare os pe os”.
3. Cele mai frecvente afecțiuni/traume care în final la protezarea șoldului
Cea mai diagnosticată formă de artrită care apare din cauza uzurii cartilajului articular este artroza (osteoartrita). Aceasta apare preponderent la pacienții cu vârsta de peste 50 de ani cu istoric familial de artrită.
O altă afecțiune de pe listă este artrita reumatoidă (reumatismul), urmată de artrita post-traumatică și osteonecroză (necroza osoasă).
De regulă, în momentul în care durerile se intensifică și nu mai pot fi controlate prin tratament non-chirurgical cu măsuri conservative (medicamentație, reducerea gradului de efort fizic), pacientul trebuie să ia în considerare intervenția de protezare a șoldului.
4. Cu ce situații se confruntă pacientul?
În primul rând, putem vorbi despre durerea de șold care limitează anumite activități uzuale, cum ar fi deplasarea de scurtă durată.
Apoi, există situațiile în care durerea de șold persistă chiar și în poziție statică, pe timpul zilei sau noaptea.
Mai mult, rigiditatea instalată la nivelul șoldului împiedică derularea unor activități banale, cum ar fi legatul șireturilor.
Nu în ultimul rând, medicamentele antiinflamatoare și-au redus foarte mult eficacitatea, iar durerea continuă să îi afecteze viața, chiar și după ședințele de fizioterapie.
5. Tipuri de proteze de șold
Protezele de șold sunt de 4 tipuri:
- totală (cimentată sau necimentată)
- monopolară modular
- bipolară
- parțială (de tip Moore sau Thompson)
6. Pregătirea pentru operație
Chirurgul ortoped poate îndruma pacientul să discute cu medicul de familie pentru a se asigura că nu există anumite afecțiuni medicale care trebuie avute în vedere înainte de operație.
În același timp, este necesar să se efectueze analize de sânge, recoltări de probe de urină, electrocardiograme (EKG), radiografii sau RMN. Dacă pacientul suferă de anumite boli cronice cardiovasculare, evaluarea la un specialist cardiolog este, de asemenea, necesară.
Toate aceste evaluări și teste sunt importante pentru pentru a se asigura că pacientul are o stare generală de sănătate bună, iar operația va fi de succes.
7. Precauții pre-operatorii
• Dacă pacientul este sub tratament medicamentos, trebuie să anunțe medicul ortoped. Este posibilă întreruperea tratamentului cu anumite medicamente înainte de operație.
• Evaluarea tegumentelor (pielii) înainte de operație. Dacă există anumite infecții sau iritații, acestea trebuie tratate.
• Deși obezitatea nu este o contraindicație pentru operație, un indice de masă corporală (IMC) peste 35 crește riscul de apariție a complicaților. Pierderea în greutate (dacă este cazul) poate crește longevitatea protezei.
• Tot în cadrul pregătirii unei intervenții de protezare șold se recomandă o evaluare la medicul stomatolog pentru efectuarea unor lucrări mai ample (dacă este cazul). Chiar dacă riscul unei infecții după artroplastia de șold este mic, totuși acestea pot să apară în cazul în care bacteriile ajung în sânge.
• Dacă pacientul a trecut recent printr-un episod de infecție urinară, este indicat să fie examinat de un medic urolog.
8. Procedura artroplastiei de șold
În ziua premergătoare operației, un angajat al spitalului va oferi pacientului prin telefon instrucțiuni pe care să le urmeze înainte de internare, precum și ora la care trebuie să se prezinte în ziua operației.
În unele situații internarea se face cu o zi mai devreme. De asemenea se va comunica numărul de ore în care nu mai trebuie să consume alimente sau lichide înainte de intervenție.
Dacă pacientul are o stare generală de sănătate bună, internarea în spital nu durează mai mult de trei nopți.
În ziua internării medicul anestezist va discuta cu pacientul tipul de anestezie ales.
Cea mai comună și cea mai probabilă anestezie aleasă este cea generală. Însă mai sunt situații în funcție de particularitatea fiecărui pacient când se optează pentru rahianestezie sau anestezie regională.
Operația de protezare de șold durează aproximativ 1-2 ore. Chirurgul ortoped îndepărtează cartilajul și extremitățile oaselor deteriorate și le înlocuiește cu componentele unei proteze.
9. Îngrijire și recuperare
Bandajul trebuie să rămână curat și se va evita umezirea lui până la scoaterea firelor de sutură. Medicul ortoped indică pacientului de câte ori este necesar să schimbe bandajul și când vă trebui să se prezinte la primul control.
Pentru a ajuta la o recuperare mai rapidă, pacientul trebuie opteze pentru o dietă echilibrată care să conțină suplimente de fier și consum mare de lichide.
Recuperarea medicală joacă un rol esențial în vindecarea șoldului și revenirea la activitățile uzuale într-un timp cât mai scurt. Din acest motiv, pacientul trebuie să fie motivat atunci când execută setul de exerciții primit. Acestea pot fi efectuate într-un centru de recuperare sau acasă asistat de un kinetoterapeut.
10. Complicații
Rata de de apariție a unor complicații în rândul pacienților este relativ mică, sub 2%. Totuși la pacienții cu afecțiuni cronice aceasta este posibil să fie mai mare.
Unele complicații care pot să apară sunt:
infecții – debutează la câteva zile sau săptămâni după operație, la locul inciziei sau la un nivel mai profund în jurul protezei. Infecțiile minore se tratează cu antibiotice, însă cele majore necesită intervenția chirurgului ortoped, posibil chiar prin îndepărtarea protezei.
tromboza venoasă – apariția unor cheaguri de sânge în venele de la picioare este cea mai comună și generală complicație în protezarea totală de șold și pot pune viața în pericol. Din acest motiv este foarte important ca pacientul să poarte ciorapi medicinali și să ia tratament cu anticoagulante.
inegalitatea membrelor inferioare – deși chirurgul ortoped face toate eforturile ca acest lucru să nu se întâmple, uneori după intervenție este posibil ca unul dintre picioare să fie mai lung decât celălalt. Însă această situație este mai frecvent întâlnită în cazuri grave, secundare luxațiilor congenitale. În acest caz se indică utilizarea unor înălțătoare pentru încălțăminte.
luxația protezei – poate să apară atunci când componenta protezei care înlocuiește capul femural iese din cavitatea concavă. În cazul unei luxații de proteză se intervine prin reducere închisă. Dacă apar în continuare luxații, atunci este necesar să se intervină chirurgical.
revizia protezei de șold – pe parcursul anilor, utilizarea protezei ca urmare a activităților zilnice, duce spre un proces de uzare. Însă poate apărea și în urma reabsorbției biologice a osului (osteoliză). În aceste cazuri este necesară o nouă intervenție de revizie (înlocuire a protezei).
Foto: Ahmad Ardity / Pixabay
