- Ce este artroza/coxartroza?
- La cine apare artroza/coxartroza?
- Coxartroza: simptome
- Protezarea șoldului afectat de coxartroză (artroplastie)
- Coxartroza: procedura de artroplastie de șold
- Coxartroza: complicațiile artroplastiei de șold
1. Ce este artroza/coxartroza?
Artroza este de departe cea mai frecventa suferință articulară.
Artroza este o artropatie degenerativă caracterizată prin degradarea progresivă a cartilajului articular, însoțită de o reacție hipertrofică a osului subcondral și variate reacții ale celorlalte structuri articulare, și mă refer aici la sinovială, capsulă, menisc.
Artroza este considerată a doua cauză de invaliditate la persoanele de peste 50 de ani. Din cauza frecvenței sale în populația globului este considerată o problemă de sănătate publică, dar și una care pune în dificultate individul și modul lui de viață.
Artroza este constatabilă prin modificări clinice și radiologice caracteristice.
Ca specialiști, noi ortopezii, constatăm o localizare preferențială a artrozei la articulații cu o mare mobilitate, în funcționarea cărora cartilajul joacă un rol important. Genunchiul, șoldul, mâna sunt astfel de exemple, iar articolul de față este dedicat artrozei de șold supranumită coxartroză. Coxartroza poate fi primară și secundară.
2. La cine apare artroza/coxartroza?
Până la 55 de ani boala are o incidență egală pe sexe. După această vârstă se constată că e de două ori mai frecventă la femei, cu excepția localizării la șold, singura considerată mai frecventă la bărbați.
Coxartroza poate apărea și la persoanele mai tinere (post-traumatică/necroza avasculară de cap femural etc.)
Afecțiunea se dezvoltă lent – pe parcursul anilor – iar durerea provocată se agravează în timp.
Coxartroza este la rândul său tot o boală degenerativă, la care constatăm degradarea progresivă a articulației șoldului. Cel mai des apare la persoanele de vârsta a doua sau a treia, îmbătrânirea fiind una dintre cauze, dar se poate manifesta și la persoane mai tinere.
La acestea din urmă pot exista predispoziții genetice, dacă de exemplu persoana are istoric familial de osteoartrită sau un stil de viață care să predispună la o asemenea patologie.
Coxartroza primară apare la pacienții trecuți de 60 de ani, are o progresie mai lentă și afectează ambele articulații (sau doar una). Factorii indirecți ai apariției coxartrozei primare sunt stilul de viață și predispoziția genetică.
Coxartroza secundară are loc cu “displazie” de șold – cu deformare anatomică – la un subiect mai tânăr, și se întâlnește în 60% din cazurile de osteoartrită de șold.
Simptomele sunt aceleași pentru coxartroza primară și cea secundară.
3. Coxartroza: simptome
a) înțepenirea matinală sau generală, după un repaus prelungit
b) mers îngreunat din cauza rigidității articulației
c) dureri la nivelul șoldului care iradiază sau nu în lateral sau la nivelul genunchiului
d) atrofie musculară la nivelul grupelor de mușchi care facilitează mobilitatea articulației
e) durere inghinală/fesieră sau care coboară pe coapsă
f) șchiopătatul, care apare la unii pacienți care se ”obișnuiesc” cu durerea, practicat pentru a reduce presiunea asupra șoldului afectat
4. Protezarea șoldului afectat de coxartroză (artroplastie)
Dacă durerile pacientului se intensifică și nu mai pot fi controlate prin tratament non-chirurgical, cu măsuri conservatoare – cum ar fi medicamentele, kinetoterapia, reducerea gradului de efort fizic – pacientul trebuie să ia în considerare intervenția de protezare a șoldului.
Indiferent că procesele degenerative ce au produs coxartroza sunt legate de vârstă sau traumatice, artroplastia sau protezarea de șold este soluția medicală cea mai bună.
Artroplastia este sigură, este o alegere de succes și permite restabilirea mobilității pierdute a articulației prin îndepărtarea secțiunilor deteriorate ale articulației șoldului (coxo-femurală) și înlocuirea cu un implant artificial, numit și proteză de șold.
Situațiile clinice care impun protezarea sunt:
a) osteoartrita
b) artrita reumatoidă (reumatism)
c) artrita post-traumatică
d) osteonecroza (necroza osoasă)
Tipuri de proteze:
a) totală (cimentată/necimentată)
b) monopolară modular
c) bipolară
d) parțială (de tip Moore/Thompson)
5. Coxartroza: procedura de artroplastie de șold
Chirurgul ortoped va solicita toate investigațiile preliminare – analize de sânge, recoltare probă de urină, electrocardiograma (EKG), radiografie sau RMN și se vor face evaluări suplimentare la alți specialiști dacă situația medicală a pacientului o va impune. După caz, se vor efectua intervențiile necesare pentru a înlătura orice posibilitate de infecție ulterioară.
IMPORTANT: Obezitatea nu este o contraindicație pentru operație, DAR un indice de masă corporală (IMC) peste 35 crește riscul de apariție a complicațiilor. Ideal ar fi ca în vederea efectuării acestei intervenții, pacientul să-și propună pierderea în greutate – dacă este cazul – acest lucru fiind direct coroborat cu creșterea longevității protezei.
Cea mai comună și cea mai probabilă anestezie aleasă este cea generală. Însă mai sunt situații, în funcție de particularitatea fiecărui pacient, când se optează pentru rahianestezie sau anestezie regională.
Operația de protezare de șold durează aproximativ 1-2 ore. De obicei, internarea în spital nu durează decât trei nopți.
După operație, pacientul trebuie să aleagă o dietă echilibrată care să conțină suplimente de fier și consum mare de lichide. De asemenea, trebuie să facă recuperare medicală, element cheie în vindecarea șoldului și revenirea la activitățile uzuale într-un timp cât mai scurt.
6. Coxartroza: complicațiile artroplastiei de șold
Rata de de apariție a unor complicații în rândul pacienților este foarte mică, sub 2%. Totuși la pacienții cu afecțiuni cronice aceasta este posibil să fie sensibil mai mare.
Posibile complicații care pot să apară după artroplastia de șold:
a) infecții – la câteva zile sau săptămâni după operație, la locul inciziei sau la un nivel mai profund, în jurul protezei. Cele mici se tratează cu antibiotice, cele majore necesită intervenția chirurgului ortoped, posibil chiar prin îndepărtarea protezei.
b) tromboza venoasă – apariția unor cheaguri de sânge în venele de la picioare. Este cea mai comună și generală complicație în protezarea totală de șold și poate pune viața în pericol. Din acest motiv este foarte important ca pacientul să poarte ciorapi medicinali și să ia tratament cu anticoagulante.
c) inegalitatea membrelor inferioare – în ciuda obiectivului expres al medicului de a avea rată de success de 100%, uneori, după intervenție, este posibil ca unul dintre picioare să fie mai lung decât celălalt. Este o situație specifică oarecum cazurilor grave, secundare luxațiilor congenitale, caz în care se indică utilizarea unor înălțătoare pentru încălțăminte.
d) luxația protezei – poate să apară atunci când componenta protezei care înlocuiește capul femural, iese din cavitatea concavă. În cazul unei luxații de proteză, se intervine prin reducere închisă. Dacă apar în continuare luxații atunci este necesar să se intervină chirurgical.
e) revizia protezei de șold – se impune atunci când se constată un proces semnificativ de uzură. Însă poate apărea și în urma reabsorbției biologice a osului (osteoliză). În aceste cazuri este necesară o nouă intervenție de revizie sau altfel spus de înlocuire a protezei.
