Artroza este de departe cea mai frecventa suferință articulară!
Și, ca și cum nu ar fi de ajuns, este considerată și a doua cauza de invaliditate la persoanele de peste 50 de ani. Din cauza frecvenței sale în populația globului este considerată o problemă de sănătate publică, dar și una care pune în dificultate individul și modul lui de viață.
Află tot ce este mai important despre artroză în general, dar mai ales despre artroza șoldului supranumită coxartroză – care poate fi primară și secundară – despre factorii de risc și tratamentul adecvat.
AVERTISMENT: Artroza evoluează în general lent, ceea ce face ca persoana afectată să se familiarizeze cu durerea. Unii chiar își fac un titlu de glorie din a trăi cu durerile, însă acestea se intensifică până la punctul la care este urgentă prezentarea la medic. Din păcate o diagnosticare târzie vă reduce semnificativ șansele la un tratament adecvat și precoce.
Artroza este un tip de artrită degenerativă care apare cel mai frecvent la persoanele de peste 50 de ani, deși poate apărea și la persoanele mai tinere (postraumatică/necroza avasculară de cap femural, etc.).
În coxartroză, cartilajul articulației se degradează în timp, fapt care duce la dispariția lui treptat, iar spațiul dintre oase se îngustează, acest lucru ducând la așa zisa frecarea os pe os.
Artroza se dezvoltă lent (pe parcursul anilor), iar durerea provocată se agravează în timp.
Cauze ale coxartrozei
- înaintarea în vârstă;
- istoric familial de osteoartrită;
- secundară (traumatimelor sau după necroza avasculară de cap femural);
- obezitatea;
- formarea necorespunzătoare a articulației șoldului, la naștere, o afecțiune cunoscută sub numele de displazie congenitală de șold.
Simptomatologia coxartrozei
- dureri la nivelul șoldului, care iradiază sau nu în lateral sau la nivelul genunchiului;
- înțepenirea matinală sau generală, după un repaus prelungit;
- mers îngreunat din cauza ridigității articulației;
- atrofie musculară la nivelul grupelor de mușchi care permit mobilitatea articulației.
- Tratamentul coxartrozeiArtroplastia sau protezarea de șold este una dintre cele mai frecvente și sigure intervenții chirurgicale care permite restabilirea mobilității pierdute a articulației, ca rezultat al proceselor degenerative legate de vârstă sau traumatice (fracturi de șold).În timpul intervenției de protezare a șoldului, chirurgul ortoped îndepărtează secțiuni deteriorate ale articulației șoldului (coxo-femurală) și le înlocuiește cu un implant artificial, numit și proteză de șold.
Când este indicată artroplastia sau protezarea de șold ?
În cazul unui șold sănătos, cartilajul articular are o suprafață netedă. Însă în situația în care apar anumite boli ale șoldului, cartilajul articular se deterioreză, iar un contact neted nu mai poate fi posibil.
Degradarea cartilajului este însoțită ulterior de deformarea capului și a acetabulului, fapt ce limitează și mai mult mișcarea. Când cartilajul este complet distrus apare fenomenul numit comun “frecare os pe os”.
Cele mai frecvente afecțiuni sau traume care duc în final la protezarea șoldului, sunt:
- artroză (osteoartrită) – este cea mai diagnosticată formă de artrită care apare din cauza uzurii cartilajului articular. Apare preponderent la pacienții cu vârsta de peste 50 de ani cu istoric familial de artrită;
- artrita reumatoidă (reumatism);
- artrita post-traumatică;
- osteonecroză (necroză osoasă);
- atunci când durerile se intensifică și nu mai pot fi controlate prin tratament non-chirurgical cu măsuri conservative (medicamentație, reducerea gradului de efort fizic), pacientul trebuie să ia în considerare intervenția de protezare a șoldului.
Cel mai adesea se confruntă cu următoarele situații:
- durerea de șold îi limitează anumite activități uzuale, cum ar fi deplasarea de scurtă durată;
- durerea de șold persistă chiar și în poziție statică pe timpul zilei sau noaptea;
- rigiditatea instalată la nivelul șoldului îl împiedică să facă anumite activități banale, cum ar fi legatul șireturilor;
- medicamentele antiinflamatoare și-au redus foarte mult eficacitatea, iar durerea continuă să îi afecteze viața, chiar și după ședințele de fizioterapie.
Tipuri de proteze de șold
- totală (cimentată / necimentată);
- monopolară modular;
- bipolară;
- parțială (tip Moore/Thompson).
Pregătirea pentru operația de protezare de șold
Chirurgul ortoped poate îndruma pacientul să discute cu medicul de familie pentru a se asigura că nu există anumite afecțiuni medicale care trebuie avute în vedere înainte de operație.
În același timp este necesar să se efectueze analize de sânge, recoltare de probă de urină, electrocardiograma (EKG), radiografie sau RMN. Dacă pacientul suferă de anumite boli cronice cardiovasculare, evaluarea la un specialist cardiolog este, de asemenea, necesară.
Toate aceste evaluări și teste sunt importante pentru pentru a se asigura că pacientul are o stare generală de sănătate bună, iar operația va fi de succes.
Câteva precauții pre-operatorii:
- Evaluarea tegumentelor (pielii) înainte de operație. Dacă există anumite infecții sau iritații, acestea trebuie tratate;
- Dacă pacientul este sub tratament medicamentos, trebuie să anunțe medicul ortoped. Este posibil întreruperea tratamentului cu anumite medicamente înainte de operație;
- Deși obezitatea nu este o contraindicație pentru operație, un indice de masă corporală (IMC) peste 35 crește riscul de apariție a complicaților. Pierderea în greutate (dacă este cazul) poate crește longevitatea protezei.
- Tot în cadrul pregătirii unei intervenții de protezare șold se recomandă o evaluare la medicul stomatolog pentru efectuarea unor lucrări mai ample (dacă este cazul). Chiar dacă riscul unei infecții după artroplastia de șold este mic, totuși ele pot să apară în cazul în care bacteriile ajung în sânge.
- Dacă pacientul a trecut recent printr-un episod de infecție urinară, este indicat să fie examinat de un medic urolog.
Procedura de artroplastie de șold
În ziua premergătoare operației, un angajat al spitalului va oferi pacientului prin telefon instrucțiuni pe care să le urmeze înainte de internare, precum și ora la care trebuie să se prezinte în ziua operației. În unele situații internarea se face cu o zi mai devreme. De asemenea se va comunica numărul de ore în care nu mai trebuie să consume alimente sau lichide înainte de intervenție.
Dacă pacientul are o stare generală de sănătate bună, internarea în spital nu durează mai mult de trei nopți.
În ziua internării medicul anestezist va discuta cu pacientul tipul de anestezie ales.
Cea mai comună și cea mai probabilă anestezie aleasă este cea generală. Însă mai sunt situații în funcție de particularitatea fiecărui pacient când se optează pentru rahianestezie sau anestezie regională.
Operația de protezare de șold durează aproximativ 1-2 ore. Chirurgul ortoped îndepărtează cartilajul și extremitățile oaselor deteriorate și le înlocuiește cu componentele unei proteze.
Îngrijirea zonei operate si recuperarea
Bandajul trebuie să rămână curat și se va evita umezirea lui până la scoaterea firelor de sutură. Medicul ortoped indică pacientului de câte ori este necesar să schimbe bandajul și când vă trebui să se prezinte la primul control.
Pentru a ajuta la o recuperare mai rapidă, pacientul trebuie opteze pentru o dietă echilibrată care să conțină suplimente de fier și consum mare de lichide.
Recuperarea medicală joacă un rol esențial în vindecarea șoldului și revenirea la activitățile uzuale într-un timp cât mai scurt. Din acest motiv, pacientul trebuie să fie motivat atunci când execută setul de exerciții primit. Acestea pot fi efectuate într-un centru de recuperare sau acasă asistat de un kinetoterapeut.
Complicații care pot să apară după protezarea de șold
Rata de de apariție a unor complicații în rândul pacienților este relativ mică, sub 2%. Totuși la pacienții cu afecțiuni cronice aceasta este posibil să fie mai mare.
Unele complicații care pot să apară sunt:
- infecții – debutează la câteva zile sau săptămâni după operație, la locul inciziei sau la un nivel mai profund în jurul protezei. Infecțile minore se tratează cu antibiotice, însă cele majore necesită intervenția chirurgului ortoped, posibil chiar prin îndepărtarea protezei;
- tromboza venoasă – apariția unor cheaguri de sânge în venele de la picioare este cea mai comună și generală complicație în protezarea totală de șold și pot pune viața în pericol. Din acest motiv este foarte important ca pacientul să poarte ciorapi medicinali și să ia tratament cu anticoagulante;
- inegalitatea membrelor inferioare – deși chirurgul ortoped face toate eforturile ca acest lucru să nu se întâmple, uneori după intervenție este posibil ca unul dintre picioare să fie mai lung decât celălalt. Însă această situație este mai frecvent întâlnită în cazuri grave, secundare luxațiilor congenitale. În acest caz se indică utilizarea unor înălțătoare pentru încălțăminte;
- luxația protezei – poate să apară atunci când componenta protezei care înlocuiește capul femural iese din cavitatea concavă. În cazul unei luxații de proteză se intervine prin reducere închisă. Dacă apar în continuare luxații, atunci este necesar să se intervină chirurgical;
- revizia protezei de șold – pe parcursul anilor, utilizarea protezei ca urmare a activităților zilnice, duce spre un proces de uzare. Însă poate apărea și în urma reabsorbtiei biologice a osului (osteoliză). În aceste cazuri este necesară o nouă intervenție de revizie (înlocuire a protezei).
Dr. Gabriel Stefanescu, medic primar chirurg ortoped, alături de echipa de medici chirurgi ortopezi, utilizează cele mai noi tehnici în artroplastie, pentru a reduce la minim orice riscuri atunci când oferă pacienților libertatea de mișcare.
Pentru stabilirea unui diagnostic corect și la timp, programați-vă la o consultație ortopedică
0726282654
