- Cum apare ruptura de menisc
- Anatomia genunchiului
- Rolul meniscurilor
- Tipuri de leziuni meniscale
- Simptome pentru ruptura de menisc
- Diagnosticarea rupturii de menisc
- Artroscopia de genunchi în ruptura de menisc
- Tratamentul pentru ruptura de menisc
- Intervenții chirurgicale frecvente pentru ruptura de menisc
- Pregătirea pentru operație
- Procedura de artroscopie pentru ruptura de menisc
- Complicații pentru ruptura de menisc
- Recuperarea medicală după ruptura de menisc
- Recomandări după externare
1. Cum apare ruptura de menisc
Experimentezi durere la nivelul genunchiului? E inflamat și umflat? E rigid și simți că parcă s-a blocat? Ai o dificultate/jenă la îndoirea și întinderea piciorului, iar când îl pui în pământ simți că nu te poți baza pe el?
Cel mai probabil ai o ruptură de menisc care și-a anunțat intrarea printr-un pocnet resimțit la nivelul genunchiului.
Din practică pot spune că unele persoane, mai grijulii cu sănătatea lor vin imediat la ortoped, dar altele, deși trec prin fazele descrise mai sus, pur și simplu își continuă activitatea ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu durează mai mult de 2-3 zile până când genunchiul începe să se inflameze iar durerea îi aduce obligatoriu la specialist.
Ruptura sau leziunea de menisc este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale genunchiului. La persoanele tinere ruptura meniscului apare, cel mai frecvent, secundar unui traumatism sau torsiuni, sportivii fiind cei mai frecvent afectați. Totodată, leziunile meniscurilor pot să apară fără un traumatism evident. Uzura cronică sau scăderea calității meniscului sunt întâlnite odată cu înaintarea în vârstă, fiind cauze favorizante.
2. Anatomia genunchiului
Articulația genunchiului este formată din trei oase: femurul, tibia și rotula. Din cauza incongruenței articulare dintre femur (condilii femurali având formă cilindrică) și tibie (formă plană), între aceste două oase s-au dezvoltat două structuri fibrocartilaginoase numite menisc (unul lateral și unul medial).
Meniscurile au forme diferite, cel lateral are formă de “O” sau inel închis, iar cel medial are formă de “C” sau inel deschis.
La periferie sunt atașate de capsula articulară, de unde și primesc vascularizare, dar, doar în treimea lor periferică (adică bine vascularizată), numită și zona roșie. Apoi treptat spre periferie este zona de tranziție, sau alb-roșie și zona albă care sunt slab vascularizate. Acest aspect este foarte important în decizia schemei de tratament, cu un potențial de vindecare scăzut în zona alb-roșie, spre deloc în zona albă.
3. Rolul meniscurilor
Rolul meniscurilor în biomecanica articulației genunchiului este extrem de complex.
Cele două formațiuni fibrocartilaginoase au câteva funcții biomecanice importante:
a. completează spațiul liber dintre suprafața curbă a femurului și suprafață plană a tibiei
b. au rol de stabilizator pentru articulația genunchiului, centrând sprijinul femurului pe tibie în timpul mișcărilor
c. amortizează și reduc semnificativ încărcarea exercitată asupra cartilajelor suprafețelor articulare ale oaselor în timpul mișcărilor
d. oferă un rol lubrificator pe suprafețele articulare
e. au funcție proprioceptivă, oferind simțul poziției membrelor
4. Tipuri de leziuni meniscale
Leziunile de menisc apar cel mai frecvent prin exercitarea forței în mai multe planuri asupra genunchiului, și anume prin mecanismul de rotație și flexie.
Ruptura de menisc este caracterizată de mai multe tipuri de leziuni:
- leziuni longitudinale
- leziuni radiale sau oblice
- clivaj orizontal
- leziuni de tip Flap
- leziuni asociate cu meniscul discoid
- leziuni degenerative
5. Simptome pentru ruptura de menisc
Pacienții cu leziune de menisc experimentează una sau mai multe simptome printre care:
- rigiditatea și umflarea genunchiului
- durerea
- blocarea genunchiului
- senzația de genunchi care “scapă”
6. Diagnosticarea rupturii de menisc
După interpretarea simptomelor și istoricul medical, ortopedul examinează genunchiul. Acesta verifică sensibilitatea de-a lungul liniei articulației, atât medial cât și lateral, unul dintre principalele teste utilizate în cadrul examenului clinic fiind testul McMurray, efectuat cu blândețe pentru a nu produce disconfort sau durere suplimentară.
Ortopedul dumneavoastră vă va îndoi genunchiul, apoi îl va îndrepta și roti. Acest lucru pune tensiune pe o ruptură de menisc, prezența durerii sugerând existența unei leziuni de menisc.
Totuși examenul clinic nu este suficient pentru a stabili diagnosticul final. De aceea investigațiile imagistice, în corelație cu examenul clinic, ajută medicul ortoped în stabilirea unui diagnostic final.
O radiografie simplă de genunchi ajută la evidențierea altor leziuni, tip artroză, în timp ce examenul RMN este “gold standard” pentru diagnosticarea leziunilor de menisc, deoarece permite vizualizarea tuturor structurilor intra și extraarticulare.
7. Artroscopia de genunchi în ruptura de menisc
Artroscopia genunchiului este o procedură minim-invazivă prin care chirurgul ortoped evaluează, stabilește un diagnostic și tratează eventualele leziuni din interiorul articulației.
Cuvântul artroscopie provine din limba greacă și înseamnă “a te uita în interiorul articulației”.
În timpul procedurii de artroscopie, chirurgul ortoped introduce o cameră video numită artroscop, în interiorul articulației genunchiului. Prin imaginile video afișate de artroscop pe un monitor, chirurgul ghidează instrumentele chirurgicale de dimensiuni miniaturale.
Dacă durerile apărute nu se ameliorează prin tratament non-chirurgical, atunci chirurgul ortoped poate recomanda artroscopie la nivelul genunchiului.
8. Tratamentul pentru ruptura de menisc
Există și aici mai multe tipuri de tratament.
- Tratament non-chirurgical. Acesta cuprinde repaus, kinetoterapie și medicamentație sau injecții. Acestea au rolul să reducă inflamația locală și vindecarea țesuturilor.
- Tratament simptomatic. În faza acută, imediat după producerea leziunilor de menisc, este indicat tratamentul simptomatic sau protocolul RICE:
- R (Rest) – repaus, fie relativ fie total.
- I (Ice) – comprese reci aplicate local, câte 10-15 minute, de mai multe ori pe zi. Atenție, nu este indicată aplicarea gheții direct pe piele.
- C (Compression) – purtarea unui bandaj elastic, recomandat doar în primele 24 de ore.
- E (Elevation) – menținerea piciorului în poziție proclivă.
În cazul unei afecțiuni la nivelul articulaților genunchiului, primul simptom care apare este durerea, inclusiv nocturnă și rigiditate în mișcarea genunchiului.
Tratamentul medicamentos local (cremă/gel) sau intern (antiinflamatoare nesteroidiene) contribuie la scăderea durerii și a inflamației, iar aceasta apare ca o reacție normală a corpului în urma unei afecțiuni sau accidentări.
9. Intervenții chirurgicale frecvente pentru ruptura de menisc
Unele rupturi de menisc pot fi reparate prin suturi, în fazele incipiente ale afecțiunii însă și în leziunile mai vechi, cronice. Un alt aspect important este zona în care s-a produs leziunea. La bază meniscurile sunt atașate de capsula articulară, de unde și primesc vascularizare, zona cu bun potențial de vindecare, numită și zona roșie.
Apoi treptat spre periferie este zona de tranziție, sau alb-roșie și zona albă care sunt slab vascularizate. Acest aspect este foarte important în decizia schemei de tratament, cu un potențial de vindecare scăzut în zona alb-roșie, spre deloc în zona albă.
Acest tip de intervenție poate fi parțial, dacă se îndepărtează doar o porțiune a meniscului (rezecție parțială), sau total dacă se îndepărtează toată suprafața meniscului.
Dacă în urma traumatismului a fost afectat și unul din ligamentele încrucișate, este necesar ca ortopedul chirurg să trateze ligamentul în cadrul aceleași intervenții. Astfel, se reduce riscul de apariție prematură a artrozei.
10. Pregătirea pentru operație
Dacă pacientul se decide pentru artroscopie la nivelul genunchiului, chirurgul ortoped îl poate îndruma pe acesta să discute cu medicul de familie. Este important să se ia în evidență dacă există anumite afecțiuni medicale care trebuie avute în vedere înainte de operație.
În același timp sunt necesare efectuarea de analize de sânge, electrocardiograma (EKG), radiografie, sau la cererea medicului ortoped, RMN.
Toate aceste evaluări și teste sunt importante pentru pentru a se asigura că pacientul are o stare generală de sănătate bună, iar operația va fi de succes.
Dacă pacientul se află sub tratament medicamentos, trebuie să anunțe medicul ortoped. Este posibilă întreruperea tratamentului cu anumite medicamente înainte de operație.
În ziua premergătoare internării, un angajat al spitalului oferă pacientului prin telefon instrucțiuni pe care să le urmeze înainte de internare, precum și ora la care trebuie să se prezinte în ziua operației. De asemenea se va comunica numărul de ore în care nu mai trebuie să consume alimente sau lichide înainte de intervenție.
Dacă pacientul are o stare generală de sănătate bună, internarea în spital nu durează mai mult de o noapte. În ziua internării medicul anestezist discută cu pacientul tipul de anestezie ales. Cea mai comună și cea mai probabilă anestezie aleasă este cea generală.
Uneori mai sunt situații în funcție de particularitatea fiecărui pacient când se optează pentru rahianestezie sau anestezie regională. Însă cu acordul pacientului echipa de anesteziști ia cea mai bună decizie cu privire la anestezia folosită.
Artroscopia de genunchi durează aproximativ 20-40 minute, însă în anumite cazuri poate să se întindă ceva mai mult, dacă chirurgul ortoped descoperă și alte afecțiuni la care se intervine în cadrul aceleași intervenții.
Odată ajuns în sală, pacientul este așezat pe masa de operații în așa fel încât echipa de chirurgi să aibă acces cât mai facil în interiorul genunchiului și o vizibilitate cât mai clară în timpul artroscopiei.
11. Procedura de artroscopie pentru ruptura de menisc
Se spală zona genunchiului cu o soluție antiseptică, iar apoi se așază câmpurile sterile în jurul acestuia pentru a se menține sterilă toată zona de intervenție.
Apoi chirurgul ortoped realizează două sau trei incizii mici, de până la 1 cm, de o parte și de alta a tendonului rotulian. Prin ele se introduce camera video medicală (artroscop), iar imaginile se transmit pe un monitor. Cu ajutorul acestora se ghidează instrumentele chirurgicale miniaturale.
Pentru a controla apariția unei sângerări, dar și pentru o vizualizare cât mai clară se inserează în interiorul genunchiului prin teaca artroscopului o soluție salină.
După identificarea leziunilor, în funcție de acestea, chirurgul ortoped optează pentru meniscectomie parțială sau totală, sau repararea meniscului. În general se preferă repararea meniscului în detrimental meniscectomiei.
Se introduc instrumentele specifice acestei proceduri cu ajutorul cărora chirurgul taie și îndepărtează porțiunea ruptă din menisc, apoi regularizează meniscul restant până în zona sănătoasă, în cazul unei meniscectomii parțiale. Sau în cazurile optimiste, repară meniscul prin fire de sutură.
Tratamentul chirurgical al leziunii de menisc depinde de tipul ei, localizarea acesteia și mărime. Luând în considerare funcția importantă a meniscului, se recomandă de fiecare dată când este posibil, sutura de menisc. În cazurile când aceasta nu este posibilă se recurge la meniscectomie.
La finalul intervenției artroscopice, inciziile se închid cu fire de sutură sau plasturi sterili, iar genunchiul este imobilizat într-o orteză specială.
12. Complicații pentru ruptura de menisc
Artroscopia reprezintă un avantaj major pentru pacient în ceea ce privește timpul de recuperare, dar și frecvența redusă a complicaților care pot să apară.
Însă ca orice intervenție chirurgicală, artroscopia de genunchi deși este minim-invazivă, poate prezenta anumite riscuri:
- infecție locală
- formarea unor hematoame
- deteriorarea unor vase de sânge sau nervi
Anestezia folosită în timpul intervenției mai poate reprezenta, de asemenea, anumite riscuri. Însă toate acestea, împreună cu celelalte riscuri post-operatorii sunt discutate cu pacientul de către medicul anestezist și chirurgul ortoped, înainte de intervenție.
13. Recuperarea medicală după ruptura de menisc
Imediat după ieșirea din sala de operație pacientul este mutat în salon, unde rămâne până a doua zi, când este externat. În tot acest timp echipa de medici și asistente țin pacientul sub observație medicală și se administrează medicamente la nevoie. De asemenea, după câteva ore, un kinetoterapeut începe mobilizarea pacientului cu cadrul de mers.
Deși recuperarea medicală este mai rapidă după procedura de artroscopie decât în cazul unei operații deschise (clasice), tot este necesară o perioadă de până la 3-6 luni pentru ca articulația genunchiului să fie complet vindecată.
14. Recomandări după externare
Este posibil să apară dureri și disconfort în primele zile. Însă medicul ortoped oferă pacientului toate informațiile necesare și o serie de recomandări:
- hidratare corespunzătoare (3 litri de apă pe zi)
- exerciții de extensie, contracții musculare de cvadriceps, mobilizare de rotulă
- kinetoterapie de recuperare după suprimarea firelor de sutură
- mobilizare cu cârje cu sprijin axilar/cot timp de 10-14 zile, cu încărcare progresivă pe membrul operat
- evitarea flexiei peste 90 de grade timp de 3 săptămâni (în cazul suturii)
- comprese reci aplicate local (de 4 ori pe zi, timp de 10 minute)
- continuarea profilaxică a tratamentului antitrombotic (detalii oferite la externare)
- tratament antialgic la nevoie
- control la 2 săptămâni postoperator pentru suprimarea firelor de sutură
Recuperarea medicală joacă un rol esențial în vindecarea genunchiului și revenirea la activitățile uzuale într-un timp cât mai scurt. Din acest motiv pacientul trebuie să fie motivat atunci când execută setul de exerciții primit din partea chirurgului ortoped.
După aproximativ 7-10 zile, se recomandă ședințe de kinetoterapie asistate de către un kinetoterapeut. Numărul acestora diferă în funcție de particularitățile pacientului și de intervenția chirurgicală la care a fost supus.
Dr. Gabriel Ștefănescu, medic primar chirurg ortoped, utilizează cele mai noi tehnici în ligamentoplastie, pentru a reduce la minim orice riscuri, atunci când oferă pacienților libertatea de mișcare. Pentru stabilirea unui diagnostic corect și la timp, programați-vă la o consultație ortopedică.
Foto: Diana Polekhina / Unsplash
